Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Rut 3:7 - Biblia în versuri 2014

7 Boaz, cu-ai săi, a chefuit Și inima și-a veselit. Rut, răbdătoare, a vegheat, Iar când s-a dus de s-a culcat Lângă un stog și-a adormit, Picioarele i-a dezvelit, Lungindu-se-apoi, ușurel,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

7 După ce a mâncat și a băut, Boaz, mulțumit în inima lui, s-a întins să se culce la marginea grămezii de paie. Atunci ea s-a apropiat încet, i-a dezvelit picioarele și s-a culcat acolo.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 După ce a mâncat și a băut, fiind mulțumit în inima lui, Boaz s-a întins să se culce la marginea unei grămezi de fân. Atunci ea s-a apropiat încet, i-a dezvelit picioarele și s-a culcat acolo.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Bóoz a mâncat și a băut și i s-a înveselit inima. A mers și s-a culcat la marginea clăii [de orz]. Rut a venit ușor, i-a dezvelit picioarele și s-a culcat.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Boaz a mâncat și a băut și inima-i era veselă. S-a dus și s-a culcat la marginea unui stog. Rut a venit atunci încet de tot, i-a descoperit picioarele și s-a culcat.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și Boaz a mâncat și a băut și i s‐a veselit inima și s‐a dus să se culce la capătul unei clăi. Și ea a venit încet și i‐a descoperit picioarele și s‐a culcat.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Rut 3:7
18 Iomraidhean Croise  

Iosif, atuncea, a cerut Slugii, la masă, să servească. Făcu așa, ca să primească – Atât mâncare, cât și vin – Mai mult decât toți, Beniamin. Și-ntr-adevăr, el a primit Mai mult, de cinci ori. Mulțumit, Iosif, cu-ai săi, a petrecut – Toți au mâncat și au băut.


În urmă, Absalom s-a dus, La slujitorii săi, și-a spus: „Luați cu toții seama bine Și să priviți, mereu, la mine! Amnon – la tunsul oilor – E așteptat, la Bal-Hațor. Când are să se veselească, Iar vinul o să-l amețească, Eu vă voi zice-atunci: „Săriți, Asupra lui, și îl loviți!” Grabnic atunci, veți sări voi Și îl veți omorî apoi. Să nu vă temeți, de nimic! Fiți tari, cu inimă, vă zic!”


Când Izabela a aflat Lucrul acesta, a-ntrebat: „Dar oare nu ești tu acel Care domnește-n Israel? Via nu e pierdută, încă. Fii vesel! Scoală și mănâncă! Voi face tot ceea ce pot, Să capeți via lui Nabot. Am să mă duc la Izreel Și-am să vorbesc chiar eu, cu el!”


Gloata a petrecut din plin. A șaptea zi, vesel de vin, Ahașveroș a ordonat Să-i vină famenii de-ndat’. Șapte la număr, ei erau Și iată ce nume purtau: Întâi Mehuman și Bizta; Apoi Harbona, zis Bigta; Urmau Abagta și Zetar Și-n urmă Carcas. Așadar,


Vin îi mai dărui, totodată, Cu care se înviorează. Fața și-o înfrumusețează, Cu untdelemnul dat de Tine. Pâine îi dai, pentru a-și ține Inima tare-n pieptul lui.


Pentru petrecere-i făcut Ospățul. Vinul, am văzut Că, viața o înveselește Și că argintul dăruiește Toate acestea împreună, Celui care argint adună.


Nu are altă fericire Omul – după a mea gândire – Doar să mănânce și să bea Și sufletului său să-i dea, Din ceea ce-a agonisit, Ce vrea, spre-a fi înveselit. Aceasta însă-am văzut eu, Că vine de la Dumnezeu.


Am lăudat petrecerea, Căci fericire-aduce ea Bietului om, cât e sub soare, Dând băutură și mâncare. Ea trebuie să-l însoțească, Cât pe pământ o să trudească, În scurta-i viață chinuită Care îi este rânduită.


Du-te de pâinea ți-o mănâncă, Cu veselie, până încă Mai ești în viață. Bucuros, Bea-ți apoi vinul. Fii voios Pășind pe-al vieții tale drum, Că-n ceea ce faci tu acum, De mult găsit-a Dumnezeu Plăcere. Dar să ai, mereu,


Fie că beți sau că mâncați, Ori faceți altceva, dragi frați, Să faceți totul, tot mereu, Spre lauda lui Dumnezeu.


Să nu vă prindă-n mreaja lui, Vinul, ca să vă îmbătați, Căci acest lucru – nu uitați – Este chemat „destrăbălare”. Fiți plini de Duh dar, fiecare.


În marea bucurie-a lor, Gloatele-au zis, mai marilor: „Chemați-l pe Samson apoi, Ca să ne desfătăm și noi!” Samson a fost atunci luat Din temniță. El a jucat În fața-ntregului popor, Spre desfătarea tuturor. Când a sfârșit, în lanțuri dus, Între doi stâlpi, el a fost pus.


La masă, erau toți, când iată, Casa a fost înconjurată, De niște oameni răi, stricați – Fii ai lui Belial chemați. În poarta casei, au bătut Și-apoi, îndată, i-au cerut, Stăpânului: „Ia seama bine! Scoate-l pe cel ce e cu tine, În uliță, să îl luăm, Cu el, să ne împreunăm!”


Apoi, la masă au șezut, De au mâncat și au băut. Socrul a stăruit apoi: „La noapte, să rămâi la noi Și plină, inima să-ți fie, În acest fel, de veselie.


Levitu-n urmă s-a sculat, Fiind de sluga lui urmat, Precum și de-a sa țiitroare. Când a fost gata de plecare, Socrul său, iar, a stăruit: „Iată că ziua s-a sfârșit Și înserarea-acum se lasă. Mai stai puțin, la mine-acasă. La noapte, ai să dormi la noi Și vei pleca în zoiri apoi, Ca plină inima să-ți fie – În acest fel – de veselie.”


Apoi, la arie, s-a dus, Făcând ceea ce i s-a spus.


Lângă Boaz. Când, din somn, el, La miezul nopții, s-a trezit, S-a-nspăimântat, căci a zărit Femeia care s-a culcat Chiar lângă el. A întrebat,


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan