Rut 2:8 - Biblia în versuri 20148 Boaz, lui Rut, i-a zis apoi: „Fiică, să nu pleci, de la noi. Adună câte spice crezi, Însă să nu te depărtezi De-al meu ogor. Te las să-ți iei, De-aicea, câte spice vrei. Rămâi cu slujnicile mele! Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească8 Boaz i-a zis lui Rut: ‒ Ascultă-mă, fiică! Să nu mergi la cules pe un alt teren și să nu pleci de aici. Ține-te după slujnicele mele. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20188 Boaz a vorbit cu Rut, zicându-i: „Ascultă-mă, fiică! Să nu mergi la cules (de spice) pe un alt teren agricol și să nu pleci de aici! Rămâi cu slujitoarele mele. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20208 Bóoz a zis către Rut: „Ascultă, fiică: să nu te duci să culegi [spice] într-un alt ogor; ba chiar să nu te îndepărtezi de aici, ci rămâi împreună cu slujitoarele mele! Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu8 Boaz a zis către Rut: „Ascultă, fiică, să nu te duci să culegi spice în alt ogor; să nu te depărtezi de aici și rămâi cu slujnicele mele. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 19318 Și Boaz a zis către Rut: N‐auzi tu, fiica mea? Nu te duce să culegi în altă țarină și nu te depărta de aici, ci ține‐te de fetele mele. Faic an caibideil |
Când, după voia Domnului, În țară, voi o să intrați, Atunci când o să secerați Holdele-aflate pe câmpie, Eu vreau ca orice om să știe Că trebuie, un colț, lăsat – Mereu, din câmp – nesecerat; Iar spicele de pe ogor Care, după secerător, Rămas-au, strânse să nu fie, Căci vreau, pe câmp, ca să rămâie.
Tot ceea ce-i adevărat, Tot ceea ce s-a arătat Vrednic, pentru a fi cinstit, Tot ceea ce s-a dovedit Că este drept și e curat, Tot ceea ce ați constatat Că este vrednic de iubit, Tot ce e demn de-a fi primit, Orișice faptă bună-apoi Și orice laudă – pe voi – Necontenit, să vă-nsoțească Și-acestea să vă-nsuflețească.
Azi, învoire mi-a cerut: „Te rog, dă-mi voie, domnul meu, Ca spice, să culeg și eu – Ce-au mai rămas, pe-acest ogor – Urmând secerătorilor.” Stăpâne, eu m-am învoit, Iar ea, de-atuncea, a muncit Fără odihnă. A intrat În casă-o clipă doar, de-a stat; De dimineață, e-n picioare, Trudindu-se fără-ncetare.”