Rut 2:15 - Biblia în versuri 201415 Boaz, atunci, a poruncit, Slugilor sale: „S-o lăsați Să strângă – să n-o alungați! – Chiar între snopi de o vedeți. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească15 Apoi, când ea s-a ridicat să mai culeagă, Boaz le-a poruncit slujitorilor săi astfel: ‒ Lăsați-o să culeagă chiar și dintre snopi, fără s-o umiliți. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 201815 Apoi, când s-a ridicat să mai culeagă, Boaz le-a a dat slujitorilor următorul ordin: „Lăsați-o să culeagă (spice) chiar și dintre snopi, fără să o umiliți! Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 202015 Apoi s-a ridicat să adune [spice]. Bóoz a poruncit slujitorilor săi: „Lăsați-o să culeagă și între snopi și să n-o mustrați! Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu15 Apoi s-a sculat să culeagă spice. Boaz a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Lăsați-o să culeagă spice și între snopi și să n-o opriți; Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 193115 Și s‐a sculat să culeagă și Boaz a poruncit tinerilor săi zicând: Lăsați‐o să culeagă și între snopi și să n‐o mustrați. Faic an caibideil |
În țară, când o să intrați, Atunci când o să secerați Holdele-aflate pe câmpie, Poporu-ntreg voiesc să știe Că trebuie, un colț, lăsat – Mereu, din câmp – nesecerat; Iar spicele de pe ogor Care, după secerător, Rămas-au, strânse, să nu fie, Căci vreau, pe câmp, ca să rămâie, Pentru săracii care vin În urmă, și pentru străin. Eu sunt al vostru Dumnezeu, Și Eu sunt Domnul, tot mereu.”
La vremea prânzului, Boaz A ridicat al său obraz Și cu privirea a cătat Pe Rut; apoi a cuvântat: „Apropie-te, ca să stai, Cu noi la masă. Pâine ai, Și uite vasul cu oțet. Este mâncare berechet!” Rut, cu sfială, a venit. Grăunțe fripte a primit, Cu pâine, pân’ s-a săturat. Ce-a mai rămas, a adunat Și-o legătură a-ncropit.
Când, după voia Domnului, În țară, voi o să intrați, Atunci când o să secerați Holdele-aflate pe câmpie, Eu vreau ca orice om să știe Că trebuie, un colț, lăsat – Mereu, din câmp – nesecerat; Iar spicele de pe ogor Care, după secerător, Rămas-au, strânse să nu fie, Căci vreau, pe câmp, ca să rămâie.