Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Rut 2:10 - Biblia în versuri 2014

10 Când a sfârșit de cuvântat, Rut, la pământ, s-a aruncat, În fața lui și-a glăsuit: „Cum? Oare, eu am dobândit, Trecere înaintea ta, Încât cu slugile, pot sta, Iar tu te îngrijești de mine, Care-s străină pentru tine?”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

10 Atunci ea s-a aruncat cu fața la pământ, s-a închinat și i-a zis: ‒ Cum de am găsit bunăvoință înaintea ta, ca să mă iei în seamă pe mine, o străină?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Atunci ea s-a aruncat cu fața spre pământ și i-a zis: „Nu pot să îmi explic cum am găsit bunăvoință din partea ta! M-ai acceptat (pe proprietatea ta) chiar dacă eu sunt aici doar o străină!”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Atunci ea s-a aruncat cu fața la pământ și s-a închinat. Și a zis: „Pentru ce am aflat eu har în ochii tăi și m-ai acceptat pe mine care sunt o străină?”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Atunci, ea s-a aruncat cu fața la pământ și i-a zis: „Cum am căpătat eu trecere înaintea ta, ca să te îngrijești de mine, o străină?”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și ea a căzut pe față și s‐a plecat la pământ și i‐a zis: De ce am aflat har în ochii tăi ca să te uiți la mine, la mine, o străină?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Rut 2:10
19 Iomraidhean Croise  

Când ochii și i-a ridicat, Chiar lângă cort, a observat Pe trei bărbați care vorbeau, Stând în picioare, și-l priveau. Grabnic, Avram a alergat, Pân’ la pământ li s-a-nchinat,


Toți cei din casa cea pe care, Saul al meu părinte-o are, Vrednici de moarte s-au vădit, Față de tine, negreșit. Totuși, pe mine, m-ai adus Și-apoi la masa ta m-ai pus. Ce drept, acum, aș mai avea, Și-n ce fel, oare, aș putea Să-i cer ceva, domnului meu, Când știe bine, cine-s eu?”


David, atunci, a alergat, La Dumnezeu și L-a-ntrebat: „O Doamne, Dumnezeul meu, Dar cine oare, pot fi eu? Ce-nsemnătate poate-avea, O casă, cum este a mea, Încât pe mine m-ai făcut Ca să ajung unde ai vrut – În locu-n care-acuma sânt – Printre cei mari, de pe pământ?


Mefiboșet s-a închinat Și-apoi, pe David, l-a-ntrebat: „Cine sunt eu dar, pentru tine, Încât să te apleci, spre mine? Căci eu știu bine cine sânt: Un câine mort, de pe pământ.”


Cu el, va trebui să știți Să vă purtați ca și cu cel Cari este băștinaș. La fel, Va trebui să îl iubiți, Precum pe voi vă îndrăgiți Căci în Egipt, ați fost la fel: Robi și străini, cum e și el. Eu sunt al vostru Dumnezeu Și Eu sunt Domnul, tot mereu.


Am fost flămând, iar voi Mi-ați dat Ca să mănânc. Când, însetat Am fost, voi Mi-ați dat de băut. Că sunt străin, voi M-ați văzut Și-atunci, în casă M-ați primit.


Cum, oare, de mi-a fost dat mie, Chiar maica Domnului să vie, Aicea, în sălașul meu?


Pentru că a găsit cu cale, Starea smerită-a roabei Sale, Să o privească; și-acum, iată Ce fericire mi se-arată! De neamuri, eu voi fi numită – De-acum încolo – fericită!


Cu dragoste frățească, voi Să vă iubiți, cu toți, apoi. În cinste, vreau, să învățați, Întâietate, să vă dați.


Boaz răspunse: „Am aflat, Felul în care te-ai purtat, Cu soacra ta – cum i-ai slujit De când bărbatul ți-a murit. Știu tot ceea ce ai făcut; La mama care te-a născut, La tatăl tău și țara ta, Ai renunțat, pentru a sta Lângă Naomi. Iar acum, Ai însoțit-o-n al ei drum, La un popor necunoscut.


Rut zise: „Căpătat-am eu, Azi, trecere, la domnul meu! Cuvântul tău m-a mângâiat Și-n inimă eu l-am luat. Nici nu slujesc, măcar, la tine, Și-ai fost atât de bun, cu mine!”


Soacra privi întrebător, Și-abia putu, mâncând, a zice: „De unde ai, aceste spice? Astăzi, pe unde ai muncit? Cel ce de tine s-a-ngrijit, Să fie binecuvântat!” „Omul la care am lucrat” – Răspunse Rut – „este Boaz. Pe-al său ogor, trudit-am az.”


Rut, soacrei sale, i-a vorbit: „Te rog, fie-mi îngăduit, Pe câmpu-acela, să mă duc, Spice să strâng și să-ți aduc. Atunci, al său proprietar Poate o să-mi arate dar, Că trecere am căpătat.” „Bine, te du.” Rut a plecat


Vezi unde vor secera ele, Și-ai să te duci pe urma lor. Am poruncit argaților, Să nu se-atingă dar, de tine. Îngăduință-ai de la mine, Să mergi la vase, să îți iei Apă, când vei voi să bei.”


Abigail, când l-a zărit Pe David, iute a sărit, De pe măgar, s-a închinat Pân’ la pământ și-a cuvântat:


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan