Rut 1:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Dar într-o zi, când a aflat Că Dumnezeu a cercetat Pe-al Său popor și-a dăruit Pâine – căci S-a milostivit De tot norodul de Evrei – Să se întoarcă-n țara ei, Pe loc, Naomi a gândit Și-apoi, mult n-a mai zăbovit:

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

⁶ Atunci ea s-a ridicat, împreună cu nurorile ei, ca să se întoarcă acasă din câmpiile Moabului, căci, în timp ce era în regiunea Moabului, auzise că Domnul Își cercetase poporul și îi dăduse hrană.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Și pentru că aflase că Iahve a fost binevoitor cu poporul (ei) și că i-a dat din nou pâine, a decis să plece din câmpiile Moabului împreună cu cele două nurori ale ei.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ S-au ridicat ea și nurorile sale și s-au întors din câmpiile Moábului, pentru că au auzit în câmpiile Moábului că Domnul și-a vizitat poporul și i-a dat pâine.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Apoi s-a sculat, ea și nurorile ei, ca să se întoarcă în țara ei din țara Moabului, căci aflase în țara Moabului că Domnul cercetase pe poporul Său și-i dăduse pâine.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Și s‐a sculat ea, și nurorile ei, și s‐a întors din câmpiile Moabului, căci auzise în câmpiile Moabului că Domnul cercetase pe poporul său ca să le dea pâine.

Rut 1:6 Iomraidhean Croise

Geneza 21:1

Când Dumnezeu și-a amintit De ceea ce-a făgăduit El Sarei, vorba Și-a ținut

Geneza 28:20

Iacov făcu o juruință: „De voi avea eu biruință, De Domnul dacă-s însoțit – Oriunde mă voi fi găsit – Cât sunt în pribegia mea, Și dacă pâine voi avea Și haine, ca să mă îmbrac

Geneza 48:15

Iacov, pe Iosif, îl chemase Întâi, și-l binecuvântase, Spunându-i: „Domnul Dumnezeu, În fața cărui umblu eu – Din ziua-n care m-am născut – Domnul în care au crezut Avram, Isac – părinții mei – Cel ce m-a izbăvit, pe ei –

Geneza 50:25

O rugăminte-acum, la voi: Când vă va duce înapoi Domnul, vă rog să nu uitați, Ca oasele-mi să le luați De-aici. Jurați-mi!” I-au jurat, Iar el – cu sufletu-mpăcat –

Psalmi 102:14

Iar robii Tăi se dovedesc Că pietrele i le iubesc Și iată, milă le e până Și de-a Sionului țărână.

Psalmi 111:5

El i-a hrănit, de bună seamă, Pe cei cari poartă de El teamă. De legământul Său, mereu, Își amintește Dumnezeu.

Psalmi 132:15

Eu îl voi binecuvânta Și din belșug va căpăta Hrană, iar pâinea Domnului Va sătura săracii Lui.

Psalmi 145:15

În Tine, toți nădăjduiesc Căci de la Tine, ei primesc Hrană și nu au a se teme, Pentru că Tu le-o dai, la vreme.

Psalmi 146:7

Cei asupriți primesc – mereu – Dreptate, de la Dumnezeu. Belșug de pâine, El a dat Și pe flămânzi i-a săturat. Domnul îi izbăvește-apoi, Pe cei cari sunt prinși de război.

Psalmi 147:14

Pace îți dă, neîncetat, Și – cu grâu bun – ești săturat.

Exodul 3:16

Du-te acum, și strânge deci, Pe toți bătrânii din popor – Din Israel. Spune-le lor, Că „Domnul mi S-a arătat, Cel care-a fost, neîncetat, Domn al părinților din care Ieșit-a neamu-acesta mare – Deci Dumnezeul lui Avram, Isac și Iacov. Iată, am A vă transmite ce mi-a zis, Atuncea când El m-a trimis Aici, la voi: „Eu am văzut Ce-ați pătimit, ce v-a făcut Egiptul. Eu le știu pe toate.

Exodul 4:31

Întreg poporul adunat Atunci, acolo, a crezut Vorbele lor și au văzut Că Dumnezeu a cercetat Pe Israel, căci a aflat De toate câte-a suferit Cât, în Egipt, a fost robit. Toți, fețele, și-au aplecat Și la pământ, s-au aruncat.

Proverbe 30:8

Neadevărul, de la mine Să-l depărtezi! Departe-l ține! Să depărtezi – te rog frumos – Mereu, cuvântul mincinos. Să nu îmi dai nici sărăcie, Dar nici prea multă bogăție. Dă-mi pâinea care-mi trebuiește! Atât doar, inima-mi dorește!

Isaia 55:10

Căci după cum din cer pornesc Ploi și zăpezi care apoi, N-au să se-ntoarcă înapoi – Ci fac pământul de rodește, Dând pâine celui ce trudește –

Ieremia 29:10

În urmă, Domnu-a cuvântat: „După ce se vor fi-ncheiat Cei șaptezeci de ani, să știți Precum că fi-veți izbăviți. Îi voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război, Așa cum am făgăduit.

Ioel 2:19

Poporului, El i-a vorbit: „Și grâu și must, Eu vă trimit Și untdelemn proaspăt apoi, Căci săturați vreau să fiți voi, Ca nu cumva s-ajungeți iară, Printre popoare, de ocară.

Țefania 2:7

Aceste maluri au să fie Date celor ce au să vie Din Iuda, căci sunt rămășiță Ce-a mai rămas din a lui viță. Acolo, ei vor paște-n tihnă; Vor avea parte de odihnă, În casele cele pe care Ținutul Ascalon le are. Căci Domnul Dumnezeul lor Nu-Și va uita al Său popor, Ci-i va aduce înapoi, Pe cei cari sunt prinși de război.”

Matei 6:11

Pâinea, de toate zilele, Să ne-o dai azi. Greșelile Înfăptuite, Te rugăm,

Luca 1:68

„Să fie binecuvântat Al nostru Domn, neîncetat! Și binecuvântat e Cel Cari Domn îi e, lui Israel, Pentru că și-a răscumpărat Poporul, când l-a cercetat!

Luca 19:44

Au să te pună la pământ, Pe tine și pe cei ce sânt Copii ai tăi; n-o să-ți rămâie Piatră pe piatră-n temelie, Căci n-ai știut tu, niciodată, Ziua când fosta-i cercetată.”

1 Timotei 6:8

Dacă avem ce să mâncăm – Și-asemenea, ce să-mbrăcăm – În de ajuns, se dovedește.

1 Petru 2:12

Purtare bună, să aveți, Când, între Neamuri, voi sunteți, Pentru ca-n tot ce vă vorbesc De rele și v-asemuiesc Cu cei ce rele fac, prin voi – Prin faptul că ei văd apoi, Că faceți bine, tot mereu – Slavă să-I dea, lui Dumnezeu, În ziua cercetării lor.

Rut 1:5

Vreo zece ani; dar au murit Și cei doi fii: întâi Mahlon, Urmat apoi de Chilion. Astfel, Naomi s-a trezit Că orice sprijin i-a perit: Soț și feciori, de-al morții glas, Fost-au chemați; i-au mai rămas Nurorile, însă voia, Ca libertate să le dea.

Rut 1:7

Nurorile și le-a luat Și către Iuda, a plecat.

1 Samuel 2:21

Când Ana fost-a cercetată De Domnul, iar, însărcinată, Rămase ea și a născut Trei fii. În urmă, a avut Și două fiice, negreșit. Iar Samuel, necontenit, Creștea în fața Domnului, Fiind, mereu, pe placul Lui.