Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Qohelet 3:11 - Biblia în versuri 2014

11 Domnul va da lucrurilor, La vreme, frumusețea lor. El, chiar al veșniciei gând, A pus în oameni, atunci când Din lutul Terrei i-a luat, Măcar că nu e înzestrat Omul de a putea cuprinde, Lucrarea Lui, cât se întinde: Unde-nceputul și-a ascuns Și-unde sfârșește. Am ajuns

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

11 El a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar și veșnicia în inimile lor, dar omul nu poate înțelege lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu de la început până la sfârșit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 El a făcut toate lucrurile bune și la timpul lor. A pus în om chiar și capacitatea de a conștientiza existența eternității; dar omul nu poate înțelege de la început până la sfârșit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Toate le-a făcut frumoase la timpul lor, ba chiar a pus veșnicia în inima [omului], chiar dacă omul nu poate să afle lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu de la început și până la sfârșit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 El a făcut orice lucru frumos la vremea sa: și a pus și veșnicia în inima lor, și totuși omul nu descoperă de la început până la sfârșit lucrul pe care îl face Dumnezeu.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Qohelet 3:11
19 Iomraidhean Croise  

Domnul, privind la ce făcuse, Că bune-s toate, El văzuse. Astfel a fost din nou o seară Și-apoi o dimineață iară. A șasea zi se încheiase, Iar El lucrarea-Și terminase.


Te adâncești tu, în știința Lui Dumnezeu?! Ai cunoștința, Perfectă, a Celui Puternic, Sărmane om? Oare ești vrednic


Pe Dumnezeu. Pe Cel Puternic Nu-L va ajunge – căci nu-i vrednic De-așa ceva – nimeni. Se știe Că este mare în tărie! El – dacă nu găsește vină, Dacă dreptatea e deplină – Nu frânge! Nu va căuta, Vinovății, de-a inventa!


Căci știm că face lucruri cari Sunt nepătrunse, minuni mari


Ce multe-s, Doamne, ale Tale Lucrări! Tu ai găsit cu cale, Ca să le faci cu-nțelepciune, Ca pe pământ să le poți pune.


Pe toate, Domnul le zidește Pentru o țintă; chiar cel rău, Va urmări un scop al Său, Fiind făcut, cu bună știre, Dar, zilei de nenorocire.


Eu, inima, mi-am îndemnat Să cerceteze, s-adâncească – Cu-nțelepciune să gândească – Tot ce sub ceruri se întâmplă. Nu-i o-ndeletnicire simplă, Ci dimpotrivă, truda cere, Perseverență și putere. Așadar iată, Dumnezeu Cum l-a trudit, pe om, mereu.


Cum nu știi a vântului cale, Cum în pântecul mamei sale Nu știi cum oase i-au crescut Ființei care s-a născut, La fel n-ai să cunoști, mereu, Lucrările lui Dumnezeu.


Atent privește, dragul meu, Lucrările lui Dumnezeu: Putință e de-a fi-ndreptat Ceea ce strâmb a așezat?


La toate-acestea m-am gândit Cu-nțelepciune, ne-ncetat. Să le-nțeleg, am încercat Și-am zis: „Voi fi mai înțelept!”, Dar nu am fost mult mai deștept, Căci de-al înțelepciunii pas, Eu tot departe am rămas.


Atunci doar, înțeles-am eu, Că e făcut de Dumnezeu Omul, spre-a fi neprihănit, Numai că fost-a dovedit Că el nu-i dornic să asculte, Umblând cu șiretenii multe.


Abia atunci am văzut eu, Lucrările lui Dumnezeu Și-am înțeles că niciodată, Să le priceapă, n-o să poată Vreun om. Chiar de voință are, Ce se întâmplă, azi, sub soare – Câte în jurul său abundă – Nu-i stă-n putință să pătrundă. Oricât de mult o să adune Un înțelept și-apoi va spune „Știu tot ce e și ce-o să fie”, Eu sunt convins că el nu știe.


Toate-Mi sunt date Mie. Eu Le am, dar, de la Tatăl Meu. Fiul, deplin, nu-i cunoscut Decât de Tatăl; și știut E Tatăl, doar de Fiul Lui Și încă de acela cui, Fiul, să Îl arate, are.


Bobul din spini e potrivit Cu omul care-a auzit Cuvântul, însă n-a luat Seama, lăsându-L înecat În visele averii lui Și-a-ngrijorării veacului.


Cei ce-au văzut, uimiți erau, Peste măsură, și ziceau: „Prin vorbă, sau mâna de-Și pune, Toate le face de minune: Surzii auzu-și dobândesc, Cei ce-au fost muți, acum vorbesc.”


Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.


Adâncă-i a lui Dumnezeu Înțelepciune și știință! Bogată-i a Lui cunoștință! El are judecăți ascunse Cari nu pot fi, de noi, pătrunse! Și cât pot fi de ne-nțelese Cărările, de El, alese!


El este Stânca întărită. Lucrarea Sa-i desăvârșită. Drepte sunt căile pe care Al nostru Dumnezeu le are. Întotdeauna – ne-ndoios – Domnul se-arată credincios, Iar nedreptatea nu trăiește În Dumnezeu. El se vădește A fi, mereu, drept și curat.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan