Psalmi 127:2 - Biblia în versuri 2014

² Degeaba-n zori, voi vă sculați Și-apoi, târziu, voi vă culcați, Pentru o pâine care cere – Din parte-vă – numai durere, Căci preaiubiții Domnului, Pâine, ca-n somn, din partea Lui Au să primească, ne-ncetat.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

² Degeaba vă sculați devreme și vă culcați târziu, mâncând o pâine câștigată cu durere. Preaiubitului Său, însă, El îi dă cu adevărat odihnă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Degeaba vă treziți devreme și adormiți târziu – ca să mâncați o pâine pe care o obțineți în urma unei munci extenuante. Iahve îi oferă o reală odihnă celui pe care îl iubește.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² În zadar vă sculați dis-de-dimineață și vă culcați târziu, mâncându-vă pâinea în oboseală, pe când Domnul o dă preaiubiților săi în timpul somnului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Degeaba vă sculați de dimineață și vă culcați târziu ca să mâncați o pâine câștigată cu durere, căci preaiubiților Lui El le dă pâine ca în somn.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² În zadar vă sculați de dimineață, vă culcați târziu, mâncați pâinea durerilor: așa dă el somn iubitului său.

Psalmi 127:2 Iomraidhean Croise

Iov 11:18

Vei fi, din nou, încrezător. Nădejdea nu-ți va fi-nșelată. Ochi-ți, să vadă, au să poată Ce liniște-ai să dobândești. Putea-vei să te odihnești

Psalmi 3:5

Mă culc, adorm și mă trezesc, Căci Domnul e sprijinul meu.

Psalmi 4:8

Eu, când mă culc, adorm în pace Pentru-că-n locuința mea, Tu-mi dărui liniștea ce-mi place, Și pacea Ta mă va veghea.

Psalmi 60:5

Pentru-a putea fi izbăviți Cei care Îți sunt prea iubiți, Prin dreapta Ta, Tu scapă-ne Degrabă, și ascultă-ne!

Proverbe 10:22

Când Domnul binecuvântează, Dă bogății și-ndestulează, Iar binecuvântarea dată N-o va lăsa a fi urmată De întristări sau de necaz Ce-nlăcrimează-al tău obraz.

Qohelet 1:14

Și eu, la rându-mi, m-am trudit În acest fel, căci am voit Ca să văd tot ce e sub soare – Tot ce se face – după care, Am judecat cu-nțelepciune Că totul e deșertăciune. Că tot ce este pe pământ E numai goană după vânt, E ceea ce am constatat.

Qohelet 4:8

Un om e singur, singurel; Un fiu, un frate, după el Nu are. Totuși se trudește Și munca nu i se sfârșește, Iar ochii-i nu s-au săturat De bogății ce-a adunat. Nu se întreabă: „Pentru cine Muncesc, privându-mă pe mine, De tot ce poate fi plăcere?” Astfel, omul acela piere, Iar eu vă spun, cu-nțelepciune: Și-aceasta e deșertăciune.

Qohelet 5:12

Dar dulce și odihnitor E somnul lucrătorului, Chiar dacă fost-a hrana lui Mai multă sau chiar mai puțină. De tihnă, a sa casă-i plină. Cât despre omul cel bogat, Să doarmă, nu va fi lăsat În liniște, de îmbuibare.

Qohelet 6:7

E toată truda omului, Doar în folosul gurii lui Și totuși, pofta, niciodată, Să și-o-mplinească, n-o să poată.

Ieremia 31:26

La aste lucruri, m-am trezit Grabnic din somn și am privit, Căci somnul ce mă-nvăluise, Drept un somn dulce se vădise. –

Езекиел 34:25

Iată dar, ceea ce voi face: Închei un legământ de pace, Cu oile. Din a lor țară, Voi scoate fiarele afară. Parte de liniște, apoi, Avea-vor ale mele oi, Căci în pustie, vor putea, Netulburate, ca să stea Și-n mijlocul pădurilor, Nestingherite dormi-vor.