Psalmi 127:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Atunci când Domnul n-a zidit O casă, ‘geaba s-au trudit Aceia ce o construiesc. Cei cari, cetatea, o păzesc, ‘Geaba veghează tot mereu, De n-o păzește Dumnezeu.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

¹ Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba muncesc din greu cei ce o construiesc. Dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Dacă nu construiește Iahve o casă, degeaba muncesc intens cei care o fac. Dacă nu protejează Iahve un oraș, degeaba îl păzește santinela.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Cântare a treptelor. A lui Solomón. Dacă Domnul n-ar zidi casa, în zadar ar trudi cei care o zidesc. Dacă Domnul n-ar păzi cetatea, în zadar ar veghea cel care o păzește.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ De n‐ar zidi Domnul casa, în zadar s‐ar osteni cei ce o zidesc. De n‐ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar veghea păzitorul.

Psalmi 127:1 Iomraidhean Croise

1 Regi 5:12

Lui Solomon, i-a dat mereu, Înțelepciune, Dumnezeu, Așa cum a făgăduit; Iar Solomon, cât a domnit, Parte de liniște-a avut, Căci cu Hiram, el a făcut Un legământ prin care-apoi, Pace avut-au amândoi.

1 Cronici 28:10

Acuma fiule vezi bine Că Domnul te-a ales pe tine, Să-I faci o casă, pe pământ, Spre a-I sluji drept locaș sfânt. Te întărește și lucrează, Iar inima ține-ți-o trează!”

1 Cronici 28:20

David a mai adăugat: „Te întărește, ne-ncetat! Ai grijă dar: te-mbărbătează Necontenit și-apoi lucrează! Nicicând, teamă, nu arăta Și nici nu te înspăimânta, Căci Domnul Dumnezeul meu, Cu tine fi-va, tot mereu. Încredințat să fii că El Nu te va părăsi defel, Până când ai să isprăvești, Casa, ca să I-o construiești Și toate lucrurile care, În slujba ei, Casa le are.

1 Cronici 29:19

Lui Solomon – fiului meu – Să îi dai Doamne, te rog eu, O inimă blândă și bună, În care el, apoi, să-și pună Poruncile pe cari le-ai dat Și legile ce le-ai lăsat, Ca în ăst fel să împlinească Aceste lucruri, să zidească El, astă casă, pentru cari Eu am făcut pregătiri mari.”

Psalmi 120:1

Când strâmtorat mă aflu, eu Strig către Domnul Dumnezeu, Căci El, mereu, m-a ascultat, Iar al Său braț m-a ajutat.

Psalmi 121:1

Spre munți, eu îmi ridic privirea… Și mă întreb, în gândul meu, De unde-mi vine izbăvirea?

Psalmi 122:1

Simțesc o mare bucurie, Atunci când mi se zice, mie, „Haidem la Casa Domnului!”

Psalmi 123:1

Spre Tine Doamne, mă-ntorc eu Și către cer privesc, mereu, Căci Tu, Doamne, singurul ești Care în ceruri locuiești.

Psalmi 124:1

De n-ar fi fost Domnul cu noi, De nu era Domnul apoi De partea noastră pe-al nost’ drum – Să spună Israel, acum! –

Psalmi 125:1

Cei ce se-ncred în Dumnezeu N-au să se clatine. Mereu, Ei sunt asemeni muntelui Cel mare al Sionului Și întăriți ei au să fie, De către Domnul, pe vecie.

Psalmi 126:1

Când a adus Domnu-napoi Pe cei ce-au fost prinși de război Din al Sionului ținut, Parcă visam când i-am văzut.

Psalmi 72:1

Fă Doamne, Dumnezeul meu, Ca judecata Ta, mereu, Să fie-a împăratului! Să-i dăruiești fiului lui, Dreptatea Ta, neîncetat!

Psalmi 78:69

Un sfânt locaș Și-a zidit El, ‘Nalt ca și cerul și la fel De tare, precum se arată Pământu-acest, pe care – iată – L-a întărit pentru vecie.

Proverbe 16:9

Inima omului gândește La calea pe care pășește; Dar Dumnezeu e Acel care Îndreaptă pașii, pe cărare.

Qohelet 9:11

Am mai văzut apoi, sub soare, Că nu cei iuți sunt acei care Vor alerga; o bătălie N-o iau cei care, vitejie În luptă, au să dovedească, Iar pâinea n-au s-o dobândească Cei înțelepți; asemenea, Cei pricepuți nu vor avea Averi și bogății, vreodată; Cei învățați nu au să poată Să capete bunăvoință, Ajutați doar de-a lor știință. Deci iată, toate câte sânt De om făcute pe pământ, Nu țin de truda lui sub soare, Ci doar de vremi și-mprejurare.

Кынтаря кынтэрилор 3:3

M-am dus, atuncea, să-i găsesc Pe oamenii care păzesc Cetatea și i-am întrebat: „Nu știți, cumva, ce s-a-ntâmplat? Pe-al meu iubit, nu l-ați văzut?”

Кынтаря кынтэрилор 5:7

Pe uliță, m-au întâlnit Cei cari cetatea au păzit. Aceștia, de cum m-au văzut, S-au repezit și m-au bătut Și-am fost rănită; iar cei care, Cetatea, drept străjeri, îi are – Și cari pe ziduri s-au aflat – Mi-au smuls marama, de îndat’.

Isaia 27:3

„Eu – Domnul – îi sunt Păzitor Și-o ud mereu, din al Meu nor. Eu o păzesc, ca nu cumva, Rău să îi facă cineva.

Isaia 56:10

Sunt orbi cei care îl păzesc. Pricepere nu dovedesc. Câini muți sunt ei și aiurează. Stau tolăniți și dormitează.

Isaia 62:6

„Ierusalime, am adus Niște străjeri și-apoi i-am pus Pe ale tale ziduri stând, Pentru a nu tăcea, nicicând. De-a lungul zilei, n-au să tacă Și nici când noapte-o să se facă. Să nu vă odihniți, defel, Voi care-I amintiți de el, Lui Dumnezeu. Nu încetați,

Ieremia 51:12

Un steag – degrabă – înălțați! Spre Babilon să-l îndreptați! Ale lui străji, le întăriți Și caraule rânduiți! Curse – în urmă – așezați Și-apoi la pândă, voi să stați! Iată că Domnul a rostit O hotărâre și-a venit Vremea-mplinirii spusei Lui, În contra Babilonului.”

Ieremia 51:31

Alergătorii se grăbesc, Solii aleargă și-l vestesc Pe împărat, că-nconjurată Este cetatea și-i luată,

1 Corinteni 15:14

Și dacă e adevărat, Precum că mort este Iisus, Atunci, toate ce vi le-am spus – Tot ce v-am propovăduit – Zadarnice, s-au dovedit. Zadarnică-i credința noastră Și, tot la fel, e și a voastră.

1 Corinteni 3:7

Cel ce-a sădit deci – pot să zic – Și cel ce udă, nu-s nimic. Ci totul este Dumnezeu, Acela care, tot mereu, Poate să facă să-ncolțească Sămânța, iar apoi să crească.

Galateni 4:11

Mă tem să nu mă fi trezit Că, pentru voi, m-am ostenit Zadarnic, fără vreun folos.

Deuteronom 8:18

Voi să vă amintiți, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu, Pentru ca să vă dea putere, Să dobândiți acea avere, Să-Și împlinească-apoi, cuvântul Și să Își țină legământul Ce l-a făcut, cu jurământ, Cu cei care, părinți, vă sânt.

Iosua 2:2

Atunci, de știre, i s-a dat, Celui ce fost-a împărat, La Ierihon, și i s-a zis: „Din Israel, ni s-au trimis Oameni, ca să ne iscodească. Ei trebuiau ca să sosească Azi noapte-n țară, împărate.”