3 Te zbate dar, ca izbăvit Să fii, pentru că ești căzut În a lui mână. Deci văzut, Trebuie-acuma, ce să faci. Degrabă ai să te îmbraci Și mergi, purtat pe-aripi de vânt, Să-l cați pe-acel om. La pământ, Cu fața, te vei arunca ‘Nainte-i și vei încerca Atât de mult să stăruiești, Până când ai să izbutești Să îl convingi ca, dezlegat, De ceea ce ai cuvântat, Să te socoată. Să nu dai
3 fă acum lucrul acesta, fiule, și eliberează-te, căci ai căzut în mâna semenului tău: du-te, smerește-te și roagă-l cu insistență pe semenul tău să te elibereze!
3 (vreau să) îți spun acum ce să faci ca să te eliberezi. Fiule, să știi că ai devenit victima prietenului tău. Acum, du-te urgent și umilește-te în fața lui!
David, apoi – îngândurat – I-a zis, lui Gad: „Sunt strâmtorat! Și mie și poporului, Mai bine-n mâna Domnului O să ne fie – de cădem – Căci îndurări, la El avem; Și știu că o să fim iertați, Căci iarăși fi-vom ridicați. Știu că-ndurarea Lui, cea mare, E veșnică, fără hotare. Mai bine-n mâna Domnului, Decât în mâna omului!”
Șemaia, omul Domnului, În fața împăratului Și-a căpitanilor pe care, Acesta-n jurul său îi are – Trimis de Domnul – a venit, Și-n acest fel, a glăsuit: „Așa vorbește Dumnezeu: „M-ați părăsit! Acum, și Eu Vă părăsesc! Iată ce fac: Vă dau pe mâna lui Șișac!”
El a făcut ce este rău, Față de Dumnezeul său. În nici un fel nu s-a smerit Atunci când Domnul i-a vorbit Prin Ieremia, cari, proroc Al Său, era, în acel loc.
Îndată, Moise și Aron Se duseră la Faraon, Și înaintea lui au spus: „Până când fi-vei nesupus? Cât ai să Mi te-mpotrivești? Când ai de gând să te smerești În fața Mea? Pe-al Meu popor, Din țara Egiptenilor, Să-l lași să plece, să-Mi slujească!