Proverbe 4:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Umblând pe-ntunecate căi, Nu dorm, iar somnul le-a pierit Dacă vreun rău n-au făptuit. Ei umblă-ntr-una după pradă, Făcând pe cineva să cadă.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

¹⁶ Căci ei nu dorm dacă n-au făcut rău, le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Aceia nu pot să doarmă dacă nu au făcut ceva rău. Nu mai au somn dacă nu fac pe cineva să se împiedice.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ Căci ei nu dorm dacă nu au făcut răul, nu-i fură somnul dacă nu fac [pe cineva] să se poticnească.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Căci ei nu dorm dacă n-au făcut răul, le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă;

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ Căci ei nu dorm dacă n‐au făcut rău și li se ia somnul dacă n‐au făcut pe cineva să cadă.

Proverbe 4:16 Iomraidhean Croise

Psalmi 36:3

Cuvintele, de el rostite, Drept mincinoase-s dovedite Și pline de-nșelătorie, Pentru că el nu vrea să știe Ceea ce-nseamnă-nțelepciune Ca să lucreze-n fapte bune.

Psalmi 36:4

În așternutul său, gândește Numai la rău, căci el iubește Răul acesta și nu vrea, Pe calea bună, ca să stea.

Proverbe 1:16

Căci ei aleargă-n graba mare Să facă rău. Ceata se strânge Avidă ca să verse sânge.

Proverbe 2:14

Și în facerea răului – În răutate – și-au găsit

Proverbe 4:15

Ferește-te de calea lor: S-o ocolești și, binișor, Treci înainte! Căci cei răi,

Isaia 57:20

Cei răi, însă, cu toți se-arată A fi ca marea-nfuriată, A cărei ape-azvârle-apoi, Pe maluri, mâl doar, și noroi.”

Ieremia 9:4

Să se păzească fiecare, De prietenul pe cari îl are, Ferindu-se de frate’ său, Căci orice frate este rău Și cată – fără îndoială – Pe al său frate de-l înșeală, Iar prietenul se dovedește Că pe alt prieten îl bârfește.

Miheia 2:1

Vai, de cei cari împinși de fire, Cugetă la nelegiuire Și-n așternut, rele, urzesc, Pe cari în zori le-nfăptuiesc, Dacă e în puterea lor.

Miheia 7:3

Mâinile lor s-au îndreptat Doar către rău, neîncetat. Cârmuitorul, daruri, vrea. Judecătorul, plată, ia. Cel care mare se vădește, Pe față spune ce dorește, Căci el cere, cu lăcomie, Ce plată vrea, dată să-i fie. Astfel, cu toți merg mână-n mână, De la cârmuitor și până La ultimul slujbaș cel care Drept rangul cel mai mic îl are.

Luca 22:66

De ziuă, când s-a luminat, S-au adunat să țină sfat, În grabă, preoții cei mari, Precum și ai lor cărturari. Ei porunciră, ca Iisus, Să fie, în Sobor, adus.

Ioan 18:28

La judecată-apoi, Iisus, De la Caiafa, a fost dus. Se luminase-a lumii față, Căci se făcuse dimineață. În sala pentru judecat, Nici un Iudeu nu a intrat, Căci Paștele se-apropiau Și, să se spurce, nu voiau.

Fapte 24:7

Vedeți dar, înălțimea voastră, Că Lisias, când a aflat, Din mâna noastră, l-a scăpat

2 Petru 2:14

De preacurvie, ne-ncetat, Ochii, mereu, le-au scăpărat Și astfel – de păcătuit – Că-s nesătui, s-au dovedit. Ei, tot mereu, în mreaja lor, Momi-vor sufletul celor Cari, nestatornici, au să fie. În inimi, au doar lăcomie, Pentru că ei – dragii mei frați – Sunt numai niște blestemați!