Proverbe 24:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ La-nțelepciune nu se saltă Nebunul, căci ea-i prea înaltă. N-o va atinge niciodată Și va tăcea, la judecată.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

⁷ Înțelepciunea este prea înaltă pentru un nebun; la poarta cetății, el nu va avea nimic de spus.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Înțelepciunea este prea înaltă pentru omul nebun. În adunarea publică, el nu va avea nimic (semnificativ) de spus.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Înțelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun, el nu-și deschide gura la poartă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Înțelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun: el nu va deschide gura la judecată.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Înțelepciunea este prea înaltă pentru nebun, el nu‐și va deschide gura la poartă.

Proverbe 24:7 Iomraidhean Croise

Iov 31:21

A mieilor mei – de văzută A fost mâna mea, ridicată, Lovind pe cel orfan vreodată – Pentru că tare mă simțeam Fiindcă sprijinit eram De cei mai mari judecători –

Iov 5:4

Feciorii săi nu au noroc: Sunt spulberați din al lor loc Și, în picioare, sunt călcați, Fără să poată-a fi scăpați.

Psalmi 10:5

Trebile lui, fără-ncetare, Bine îi merg în orice vreme, Și de nimeni el nu se teme. Înalte-s ale Tale toate Mari judecăți, iar el nu poate Ca să le vadă și n-au preț. De-aceea, suflă cu dispreț El, împotriva orișicui.

Psalmi 127:5

Ferice de oameni-acei Cari și-au umplut tolba, cu ei! La poartă, când vrăjmașul vine, N-au să rămână de rușine.

Proverbe 14:6

Omul care batjocorește, Înțelepciune nu găsește; Dar pentru omul priceput, Știința-i un lucru plăcut

Proverbe 15:24

Pe calea vieții este dus Cel înțelept, mereu mai sus, Și e ferit al său picior De locuința morților – De acel loc primejdios Aflat în părțile de jos.

Proverbe 17:16

Nebunului, la ce-i slujește Argintul? Crede că primește Înțelepciune cu el, oare, Dacă sărmanul, minte, n-are?

Proverbe 17:24

Înțelepciunea s-a aflat La înțelepți, dar au cătat, Mereu, ochii nebunului, La capătul pământului.

Proverbe 17:7

Dacă cuvintele cuminți În gura omului nebun Nu-s potrivite, pot să spun Că nici vorbirea mincinoasă La omul de viță aleasă Nu-i potrivită. E privit

Proverbe 22:22

Nu despuia pe cel sărac Doar pentru că nu-ți e pe plac A lui umilă sărăcie. Pe amărâtul ce-o să-ți vie La poartă, să îl ocrotești Și nu cumva să-l asuprești!

Proverbe 28:5

Omul cel rău – la rău dedat – Nu va-nțelege niciodat’, Ce este drept; dar acel care Îl caută pe Domnul, are – Mereu – totul, să înțeleagă.

Proverbe 31:23

Bărbatul ei bine-i văzut Dacă la poartă a ieșit Și cu bătrânii a vorbit.

Isaia 29:21

Pieri-vor cei ce-i osândeau Pe alții, cei cari întindeau Curse celor ce-au cutezat – Cumva – să îi fi înfruntat, Și toți cei care s-au vădit Precum că l-au năpăstuit Pe cel ce e nevinovat.

Isaia 32:6

Nebunul, nebunii doar, spune Și nu nutrește gânduri bune În inimă. Cugetul său E îndreptat doar către rău. Astfel, neadevărul lui E împotriva Domnului, Căci sufletul celui lihnit, Flămând să-l lese a voit Și-apoi să ia, a căutat, Apa celui ce-i însetat.

Amos 5:10

Ei îl urăsc pe-acela care Îi mustră pentru-a lor purtare, Iar de cel care le-a vorbit Din inimă, ei s-au scârbit.

Amos 5:12

Nelegiuiri multe-ați făcut. Păcatele vi le-am văzut Și fără număr s-au vădit. Pe cel drept, voi l-ați asuprit. Mită mereu ați tot luat Și în picioare ați călcat – Nepăsători – dreptul pe care Acela ce-i sărac îl are.

Amos 5:15

Răul, urâți-l și fugiți! Doar binele, să îl iubiți, Căci poate-atunci, Cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu Va avea milă de-a cea viță Ce-i a lui Iosif rămășiță.

1 Corinteni 2:14

Dar oamenii cari sunt firești, Nu pot primi lucruri pe care, Doar Duhul Domnului le are, Căci pentru ei, ele-au să fie, Neîncetat, o nebunie. Ei nu pot ca să le aleagă Și nu pot să le înțeleagă, Căci ei le judecă firește, Când trebuie duhovnicește.