Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Proverbe 24:2 - Biblia în versuri 2014

2 Căci cel rău, la prăpăd, gândește, Iar gura lui, rele, vorbește.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

2 căci inima lor plăsmuiește violență, iar buzele lor vorbesc despre cum să aducă necaz.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Inima lor concepe violența; și buzele lor vorbesc despre cum să producă necaz (celor din jurul lor).

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Căci inima lor reflectează la jaf și buzele lor vorbesc despre dezastru.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 căci inima lor se gândește la prăpăd și buzele lor vorbesc nelegiuiri.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 căci inima lor cugetă pieire și buzele lor vorbesc nenorocire.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Proverbe 24:2
21 Iomraidhean Croise  

El, răutăți doar, zămislește Și naște rău; în sân dospește – Ca aluatul într-o oală – Doar roade care îl înșeală.”


Gura-i e plină-n orice vreme De vicleșuguri, de blesteme, Precum și de-nșelătorie. Mereu, sub limbă, o să ție Fărădelegi și răutate.


Căci lucruri rele doar găsești, În a lor inimă și-apoi, Mereu atâță la război!


Nu mă lua de pe pământ Ca oamenii cei răi vădiți Și ca acei nelegiuiți Cari despre pace doar vorbesc Atuncea când îl întâlnesc Pe-al lor aproape, făr’ s-arate Că-n inimi au doar răutate.


În așternutul său, gândește Numai la rău, căci el iubește Răul acesta și nu vrea, Pe calea bună, ca să stea.


Cei care vor să mă omoare Îmi întind curse la picioare; Cei ce-mi voiesc nenorocirea, Cu răutăți doar, umplu firea Și toată ziua se vădesc Cum că înșelăciuni urzesc.


Iată-l pe cel ce este rău: Doar lucruri rele pregătește, Fărădelegi – în gândul său – Și-nșelăciune, zămislește.


Copile! Când au să voiască Cei păcătoși să te-amăgească, Păzește-te de-acei mișei, Să nu fii câștigat, de ei.


Omul care, la rău, gândește, Doar răutate dovedește.


Răul din el o să-l îndemne, Doar lucruri rele să urzească Și multe certuri să stârnească.


Inima care zămislește Rele, piciorul ce grăbește Numai către nelegiuire,


De-aceea, Sfântul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are, În acest fel a cuvântat: „Pentru că voi ați lepădat Acest cuvânt și am văzut Că-n vicleșug v-ați încrezut Și-n silnicie – căci voiți, Sprijin, în ele, să găsiți –


Dreptatea, nimănui nu-i place, Iar judecăți drepte nu face Niciunul. Ei se bizuiesc Pe lucruri ce se dovedesc A fi deșarte. Nu sunt buni, Căci spun mereu numai minciuni. Răul îl nasc ei, peste fire, Și zămislesc nelegiuire.


Dar tu n-ai ochi a te uita, Căi iată că inima ta, La lăcomie s-a dedat. Verși sângele nevinovat Și știi numai să asuprești Căci silnicie folosești.


Mâinile lor s-au îndreptat Doar către rău, neîncetat. Cârmuitorul, daruri, vrea. Judecătorul, plată, ia. Cel care mare se vădește, Pe față spune ce dorește, Căci el cere, cu lăcomie, Ce plată vrea, dată să-i fie. Astfel, cu toți merg mână-n mână, De la cârmuitor și până La ultimul slujbaș cel care Drept rangul cel mai mic îl are.


„Mult crezi că-ți va mai merge ție? Om rău și plin de viclenie, Tu, fiu de drac, tu, om al firii, Vrăjmaș crunt al neprihănirii, Nu vei mai înceta tu, oare, Să strâmbi, a Domnului cărare?!


De-al său plan, David a aflat Și-apoi, la sine, l-a chemat Pe preotul Abiatar, Zicând: „Adă efodul dar!”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan