Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Proverbe 20:3 - Biblia în versuri 2014

3 O cinste e pentru oricine, Distant de ceartă de se ține; Nebunul va fi stăpânit De-aprindere, necontenit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

3 Este o onoare pentru om să se abțină de la ceartă, dar orice nebun se dezlănțuie.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Este o onoare pentru om să evite disputele; dar orice nebun este permanent pregătit de ceartă.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Este o onoare pentru om să stea [departe] de ceartă, dar orice nebun intră în ea.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Este o cinste pentru bărbat să se lase de ceartă, dar orice nebun se aruncă în ea.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Proverbe 20:3
17 Iomraidhean Croise  

Iar cum era de așteptat, Cearta nu a întârziat. Au început, de se certau, Cei care vitele păzeau. Când cearta dintre păzitori A izbucnit, locuitori Erau, atuncea, Canaaniții – În țară – dar și Feresiții.


Avram, pe Lot, când l-a chemat, În acest fel a cuvântat: „Doresc ca să te rog, pe tine, Să nu te cerți, și tu, cu mine. Nici ai tăi păzitorii – nici ei – Să nu se certe, cu ai mei. N-aș vrea ca noi să fim certați, Căci amândoi doar, suntem frați.


Ioas trimise soli de-ndată Și lui Amația, i-a spus: „Spinul, cel din Liban, a pus Ca cedrului să i se spună: „Ascultă dar, cu vorbă bună, Și fă după cum îți cer eu: Nevastă, pentru fiul meu, Pe fiica ta o vreau, de-ndată!” Atunci, au năvălit, deodată, Fiarele câmpului, pe care Ținutul – din Liban – le are Și în picioare au călcat Spinul care s-a-ncumetat, Să-i poruncească cedrului.


Acel ce-i iute la mânie, Precis va face o prostie; Iar cel de răutate plin Se urâțește, pe deplin.


Cel cari încet e la mânie, E priceput; însă prostie Nemărginită, dovedește Acel ce iute izbucnește.


Cel care-ncet e la mânie, Mai prețuit are să fie Decât viteazul cântărește; Omul care se stăpânește Este cu mult mai prețuit Decât e cel ce-a cucerit Cetăți, prin a lui vitejie.


O ceartă e asemănată Cu apa care-i revărsată; Deci curmă cearta mai ‘nainte De-a se-nteți – așa-i cuminte.


Nebunul – cu a lui rea gură – Stârnește cearta, și înjură Făcându-se nesuferit Și-ntărâtând până-i lovit.


Înțelepciunea dă răbdare Și-o cinste e pentru cel care Știe-a uita greșeli, mereu.


Se cheamă batjocoritor, Cel mândru și trufaș și rău: El va trudi, în lucrul său, Aprins de a lui îngâmfare.


Un trecător ce se oprește Și-n cearta care nu-l privește Se-amestecă neîntrebat, E ca acel care-a luat Un câine de urechi. Privit,


Voi – dimpotrivă – vreau să fiți Buni, între voi; să vă iubiți Și milă să vă arătați. Unul pe altul, vă iertați, Așa cum, prin Hristos, mereu, Ați fost iertați, de Dumnezeu.”


Dar dacă voi ați adunat Pizmă amară, ne-ncetat, În inimă și, peste voi, Un duh de ceartă stă apoi, De laudă să nu vorbiți, Ca nu cumva voi să mințiți, În contra adevărului.


„De unde-s luptele apoi, Și certurile, dintre voi? Nu vin din poftele pe care, Voi le aveți, în mădulare?


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan