Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Proverbe 19:7 - Biblia în versuri 2014

7 Frații, pe fratele sărac, Îl vor urî; deci, de pe plac Nu le e fraților defel, Cu-atât mai mult atunci, de el, Prietenii se depărtează! El, către ei, se îndreptează Cu vorbe rugătoare dar, Nu-l iau în seamă și dispar.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

7 Toți frații săracului îl urăsc; cu atât mai mult se depărtează prietenii lui de el! El încearcă să le vorbească, dar ei îl evită.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Cel sărac este abandonat de toate rudele lui. Cu atât mai mult se comportă așa prietenii lui. El li se adresează formulând cereri; dar ei îl ignoră.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Toți frații celui necăjit îl urăsc; cu cât mai mult se îndepărtează de el prietenii lui! El îi urmărește prin cuvinte, dar ei nu sunt.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Toți frații săracului îl urăsc; cu cât mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuți.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Toți frații săracului îl urăsc: cu cât mai mult se depărtează de el prietenii săi! El aleargă după ei cu vorbe, dar s‐au dus!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Proverbe 19:7
15 Iomraidhean Croise  

Prietenii și toți acei Cari fost-au cunoscuții mei, De rana mea s-au depărtat Iar neamurile mi-au plecat.


Cei care vor să mă omoare Îmi întind curse la picioare; Cei ce-mi voiesc nenorocirea, Cu răutăți doar, umplu firea Și toată ziua se vădesc Cum că înșelăciuni urzesc.


Prietenii mi-ai depărtat; Tovarășii mi-ai alungat. Cei ce-mi erau apropiați – Acuma – au fugit, speriați.


Pe-ai mei prieteni i-ai gonit. O pricină de scârbă, eu Ajuns-am pentru ei, mereu. Tu m-ai închis și-am înțeles, Precum că nu pot să mai ies.


Averea-i casă întărită Pentru bogat; dar socotită Pricină de nenorocire, Ducându-i sigur la pieire, E sărăcia – precum știți – Pentru toți cei nenorociți.


Omul sărac ce-o duce rău, Urât e și de-amicul său; Dar omul care e bogat, De mulți amici e-nconjurat.


Săracul va vorbi rugând; Însă bogatul – răspunzând – Asprime-n vorba sa va pune.


Averea, prieteni, dobândește, Dar pe sărac îl părăsește Chiar cel pe care l-a crezut Că, de prieten, l-a avut.


Acela care își înfundă Urechile, să nu pătrundă Glasul săracului la el, Să știe că-n același fel, Alții, cu el, se vor purta: Răspunsuri, nu va căpăta Când, încolțit de disperare, O să cerșească-ajutorare.


Nu-l părăsi pe-amicul tău, Și nici pe cel al tatălui; Însă, în casa fratelui, Să nu te duci când îți e rău, În ziua necazului tău.


Iar voi – precum o dovediți – Pe cel sărac, îl înjosiți! Dar nu bogații sunt cei care, Vă asupresc, fără-ncetare? Și nu ei vă târăsc, pe voi, Pe la judecători, apoi?


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan