Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Proverbe 19:2 - Biblia în versuri 2014

2 Pagubă-i lipsa de știință; Iar cine, în necunoștință, ‘Nainte fuge neghiobește, Mereu, tot rău o nimerește.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

2 Nu este bine să ai dorință fără cunoaștere, iar cel ce acționează în grabă greșește.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Nu este bine să ai aspirații fără cunoaștere; dar nu este convenabil nici să te grăbești și să greșești astfel drumul.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Nici sufletul fără cunoaștere nu este bun, iar cel grăbit la picior păcătuiește.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Lipsa de știință este o pagubă pentru cineva și cine aleargă neghiobește înainte o nimerește rău.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Un suflet fără cunoștință nu este bine și cel ce se grăbește cu picioarele pășește greșit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Proverbe 19:2
18 Iomraidhean Croise  

Unul din ei a alergat Pe câmp, unde a căutat Niște verdețuri. A găsit O viță ce s-a dovedit Sălbatică. Vița avea, Un fel de curcubeți, pe ea. (Cât despre curcubeți-acei, Un fel de castraveți, sunt ei.) Omul acela n-a știut Că sunt sălbatici. Și-a umplut, Îndată, haina, iar apoi, A mers acasă, înapoi. El, curcubeții, i-a tăiat Și-n oală-apoi, i-a aruncat.


De am umblat doar cu minciuna, De mi-a fugit picioru-ntr-una Numai după înșelăciune – Cum unora le place-a spune –


Căci ei aleargă-n graba mare Să facă rău. Ceata se strânge Avidă ca să verse sânge.


Buzele celui ne-ntinat, Pe mulți oameni i-a-nviorat; Dar cel nebun morți-i sortit, Căci minte nu a dovedit.


Cel cari încet e la mânie, E priceput; însă prostie Nemărginită, dovedește Acel ce iute izbucnește.


Când omul harnic plănuiește, Numai belșug el dobândește; Dar cel ce-n grabă doar lucrează, Mereu în lipsuri se-nglodează.


La ceartă, să nu te grăbești, Ca la sfârșit să te trezești Că nu mai știi ce să te faci Și nevoit să fii să taci, Când are să se repezească Aproapele-ți să te-ocărască.


Cel credincios – pentru purtări – De multe binecuvântări Are să fie năpădit; Dar fi-va aspru pedepsit Acela cari o să dorească, Iute, să se îmbogățească.


Pizmașul, grabnic, își sporește Avutul și se-mbogățește; Dar iute, lipsa va veni Și peste față-l va plesni.


De vezi un om care vorbește Nechibzuit, nădăjduiește Mai multe de la un nebun, Căci el este cu mult mai bun.


Eclesiastul. Înțelept A fost el și a luminat Al său popor. A cercetat, Atent, apoi a adâncit Și zicători multe-a-ntocmit.


Degrabă nu te mânia Căci locuiește furia Doar în sânul nebunilor.


Când ramurile-i sunt uscate Rupte-s și focului sunt date. Femeile au să le-adune Și-apoi, pe foc, au a le pune. Acest popor a dovedit Că de pricepere-i lipsit. De-aceea, rău nu I-a părut, De el, Celui ce l-a făcut. De-aceea, nu i-a arătat Milă și nici nu l-a iertat.


De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta, a vorbit: „În vremea care o să vie, O piatră, pun, ca temelie, Eu, în Sion – piatră-ncercată, O piatră scumpă, nestemată. Piatra aceasta este dusă Și-n capul unghiului e pusă. De-asemenea, ea o să fie O întărită temelie. Cel ce se sprijină pe ea, Nu va fugi, nu va cădea.


Piere-a poporului ființă, Căci lipsă e, de cunoștință. De cunoștință, ai uitat, De-aceea fi-vei lepădat, Iar preot, nu ai să-Mi mai fii. Pentru că n-ai vrut să te ții De Legile lui Dumnezeu, Pe-ai tăi copii, îi uit și Eu!


Se vor purta, astfel, cu voi, Căci nu Ne-au cunoscut, pe Noi – Nici pe-al Meu Tată, nici pe Mine.


Ei, pentru Dumnezeu Cel Sfânt, Acuma, plini de râvnă sânt, Însă în ce înfăptuiesc, Nepricepuți se dovedesc:


Necontenit, mă rog apoi, Tatălui nostru, pentru voi, Ca dragostea să vă sporească Și cunoștința să vă crească,


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan