Proverbe 18:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Nebunul, prin vorbirea lui, Aduce moarte, omului, Iar buzele-i, curse, întind, În care, suflete se prind.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

⁷ Gura celui nesăbuit îi aduce ruina, iar buzele lui îi sunt o capcană pentru suflet.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Gura celui prost îi produce ruina; și buzele îi sunt o capcană pentru sufletul lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Gura celui nesimțit este distrugerea lui și buzele sale sunt o cursă pentru sufletul lui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Gura nebunului îi aduce pieirea și buzele îi sunt o cursă pentru suflet.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Gura nebunului este pieirea lui și buzele sale sunt lațul sufletului său.

Proverbe 18:7 Iomraidhean Croise

Psalmi 140:9

Peste cei care mă-nconjor, Cadă nelegiuirea lor!

Psalmi 64:8

Limbile lor doar, negreșit, Căderea le-au pricinuit. Cei care-i văd, plini de mirare Clatină capul. Spaimă mare

Proverbe 10:14

Știință, cei deștepți păstrează; Dar pe nebun, îl depărtează De viață gura și-a lui fire, Călăuzindu-l spre pieire.

Proverbe 10:8

O inimă-nțeleaptă are, Învățătură dobândește; Însă, singur se prăpădește Omul cu gura nestrunită.

Proverbe 12:13

Păcătuirea buzelor O cursă este; dar celor Neprihăniți nu le e greu Să scape din necaz, mereu.

Proverbe 13:3

Când gura să-și păzească știe Omul, sufletul și-l păzește; Dar cine nu și-o stăpânește, Către pieire e pornit.

Proverbe 14:3

Nuia-i gura nebunului, Bună pentru spinarea lui; Cel înțelept se îngrijește Și buzele și le păzește.

Proverbe 16:22

Înțelepciunea e izvorul De viață, pentru muritorul Ce-o stăpânește. Dar se știe, Căci cel nebun, prin nebunie, Are să fie pedepsit.

Proverbe 18:8

Vorbele celor ce bârfesc, Dulci prăjituri se dovedesc, Căci îi coboară, omului, Până-n adâncul trupului.

Proverbe 5:22

Cel rău nu poate-a se desface, Prins chiar de-a lui nelegiuire. Păcatul său, în stăpânire Are să-l țină, strâns legat.

Proverbe 6:2

Rostitu-l-ai – fiind legat Prin vorba care ți-a zburat, De-un om – căci ai făgăduit –

Judecători 11:35

Când a văzut-o, s-a-ntristat, Haina și-a rupt și a strigat: „Ah, fata mea! Greu mă lovești, Și să mă tulburi reușești. În față, tu mi-ai apărut, Dar află că eu I-am făcut O juruință, Domnului. Nu pot, acum, în fața Lui, Să îmi iau vorba înapoi.”