Proverbe 16:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Prin dragoste, credincioșie, Nelegiuirea o să fie, De către oameni, ispășită; Chiar și prin frica zămislită Din teama de Stăpânul său, Se-abate omul, de la rău.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

⁶ Prin îndurare și credincioșie este ispășită nelegiuirea și prin teama de Domnul se îndepărtează omul de la rău.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Păcatul este achitat printr-un comportament care arată bunătate și seriozitate; iar frica de Iahve îl îndepărtează pe om de ce este rău.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ În îndurare și adevăr este acoperită nelegiuirea și prin teama de Domnul [omul] se îndepărtează de rău.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Prin dragoste și credincioșie, omul ispășește nelegiuirea, și prin frica de Domnul, se abate de la rău.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Prin îndurare și adevăr se ispășește nelegiuirea și prin frica Domnului oamenii se feresc de rău.

Proverbe 16:6 Iomraidhean Croise

Geneza 20:11

Avram răspunse hotărât: „Credeam că fi-voi omorât, Din pricina nevestei, eu, Căci nu-i teamă de Dumnezeu, La oamenii din țara asta.

Neemia 5:15

Cei care dregători erau ‘Naintea mea, împovărau Poporul, căci vin au luat Și pâine și au așezat Un bir care a fost plătit Doar în argint și-a prețuit La patruzeci de sicli. Ei Și-asemenea lor toți acei Care în slujba lor erau, Peste popor, poveri, puneau. N-am vrut să fac așa, căci eu, Teamă aveam, de Dumnezeu.

Neemia 5:9

„Nu-i bine dar, ce-ați făcut voi! Nu trebuia ca să umblați, În frica Domnului, dragi frați, Pentru a nu ajunge iară, A fi, la neamuri, de ocară?

Iov 28:28

Sfârșind, omului, i-a vorbit: „Iată ce am descoperit În urma cercetării, Eu: Doar frica pentru Dumnezeu E-adevărata-nțelepciune. Să faci, mereu, doar lucruri bune, Și relele le-ndepărtează: Ăst fapt, pricepere-nsemnează.”

Psalmi 85:10

Credincioșia, bunătatea Se întâlnesc. Apoi dreptatea, Precum și pacea cea plăcută Se întâlnesc și se sărută.

Exodul 1:17

Dar moașele nu au făcut Așa precum le-a fost cerut De împărat, căci tot mereu, Teamă aveau de Dumnezeu. De-aceea-n viață au lăsat Pe-oricine, chiar de-a fost băiat.

Exodul 20:20

Moise a zis poporului: „Nu vă speriați de-al Domnului, Puternic glas, căci a venit, Aici, pentru că a găsit Cu cale ca pe fiecare, Azi, să vă pună la-ncercare, Și-n fața ochilor, mereu, S-aveți frica de Dumnezeu; În acest fel, să vă păziți Ca să nu mai păcătuiți.”

Proverbe 14:16

Se teme, în sufletul său, Cel înțelept și de la rău Se va abate ne-ncetat; Dar este foarte îngâmfat Și fără frică dovedit Omul care-i nesocotit.

Proverbe 14:2

Cine se teme de Cel Sfânt, Se poartă cu neprihănire; Dar omul care, în neștire, Pe căi sucite doar pășește, Pe Domnul Îl nesocotește.

Proverbe 14:27

Frica de Domnul e izvor De viață, dat oamenilor; De cursa morții, ne ferește Și tot mereu ea ne păzește.

Proverbe 16:5

Trufașa inimă-i mereu Scârbă-n fața lui Dumnezeu; Dar hotărârea Sa-i luată: Nepedepsită, nu-i lăsată.

Proverbe 20:28

Credincioșia îl păzește, Iar bunătatea-l ocrotește Pe împărat și-i întăresc Într-una scaunul domnesc.

Proverbe 3:3

Veghează dar, necontenit Să nu fii, cumva, părăsit De bunătate și credință. Păzește-le, cu sârguință. De gât, legate să îți fie, Pe tabla inimii le scrie!

Proverbe 3:7

Singur, să nu te ții deștept. Să nu te crezi prea înțelept Vreodată în cugetul tău. Abateți pasul de la rău Și teme-te de Dumnezeu.

Proverbe 8:13

Iată ce-i frica Domnului: Este urârea răului. Aflați că eu urăsc prostia, Purtările rele, trufia Și gura mincinoasă. Eu

Daniel 4:24

Iată acum, ce-a însemnat Visul pe care l-ai visat Iată ceea ce – negreșit – Cel Prea Înalt a pregătit Și-n scurtă vreme, se vădește, Asupră-ți, că se împlinește.

Daniel 4:27

De-aceea iată, domnul meu, Sfatul pe care ți-l dau eu: Capăt să pui păcatelor, Precum și făr’delegilor Pe care tu le săvârșești! Neprihănit doar, să trăiești! Ai milă de nenorociți, De cei care sunt asupriți Și poate ai să reușești Ca fericirea să-ți lungești!”

Levitic 25:17

Nu vă-nșelați dar, între voi, Ci temeți-vă mai apoi, De Domnul vostru, tot mereu. Eu sunt al vostru Dumnezeu!

Luca 11:41

Dați milostenii, și-apoi toate Au să vă fie-atunci, curate.

Ioan 15:2

El taie orișice mlădiță, Neroditoare, de pe viță. Însă, mlădița ce rodește, Tatăl, mereu, o curățește, Ca să rodească, ne-ncetat.

Fapte 15:9

Astfel, El – între ei și noi – Nu vede vreo deosebire, Căci le-a făcut o curățire A inimilor, prin credință.

2 Corinteni 7:1

„Deci, dacă noi – biete ființe – Avem așa făgăduințe, Atuncea, trebuie să știm, Necontenit, curați, să fim, De-ntinăciunea trupului, Precum și de a duhului, Spre-a duce, până la sfârșit, Sfințirea noastră, negreșit, Trăind în frică, tot mereu, Față de-al nostru Dumnezeu.”

Efeseni 5:21

În frica lui Hristos apoi, Supuși să fiți voi, între voi.

Deuteronom 30:13

Ea nu-i nici dincolo de mare, Ca să poți zice: „Cine, oare, Va trece marea, mai apoi, Să o aducă, pentru noi, Ca să putem s-o auzim Și-n urmă, să o împlinim?”

1 Petru 1:22

Deci, voi – care v-ați curățat Sufletul, când, prin Duhul Sfânt, Al adevărului cuvânt, L-ați ascultat, ca să puteți O dragoste de frați s-aveți, Neprefăcută – vreau să știți, Din inimă, să vă iubiți, Unii pe alții, cu căldură. Să nu fie, între voi, ură,