Proverbe 16:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Planul, din inimă plecat, Ține de om; răspunsul dat De gură, când omul vorbește, Doar de la Dumnezeu sosește.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

¹ Intențiile inimii aparțin omului, dar răspunsul limbii este de la Domnul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Planurile făcute cu mintea, aparțin omului; dar răspunsul pe care îl dă limba, vine de la Iahve.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Omului îi aparțin orânduirile inimii, dar de la Domnul vine răspunsul limbii.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Planurile pe care le face inima atârnă de om, dar răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Cugetele inimii sunt ale omului, dar răspunsul limbii este de la Domnul.

Proverbe 16:1 Iomraidhean Croise

2 Samuel 7:5

La David, ca să îi vorbești. Iată ce-i spui robului Meu: „Așa vorbește Dumnezeu: „Tu crezi, oare, că reușești – Mie – o casă, să-Mi zidești, În care-n urmă, Eu să vreau Să intru ca, în ea, să stau?

2 Cronici 18:31

Cei care căpitani erau Și carele le conduceau, Când l-au văzut pe Iosafat În hainele de împărat, În felu-acesta au gândit: „El e-mpăratul, negreșit. Mai mare decât este el, Nu-i altul peste Israel.” Încet, ei s-au apropiat, Spre a-l lovi pe Iosafat. Dar Iosafat, când i-a zărit, A scos un țipăt și-a fugit. Domnul, atunci, l-a ajutat Și pe dușmani i-a-ndepărtat.

Esdra 7:27

Să binecuvântăm, mereu, Pe-al nostru Domn și Dumnezeu, Acela care a lucrat La inimă, la împărat, Spre a slăvi Casa pe care Domnu-n Ierusalim o are!

Neemia 1:11

Doamne, Te rog, să iei aminte, La rugăciunea mea fierbinte, Precum și la a celor care, Se tem de al Tău Nume mare. Izbândă dă-mi, să reușesc – Azi – trecere, să dobândesc!” Pe vremea-n care mă rugam, Paharnic – încă – mă aflam, În slujba celui care-a stat, Pe scaunul de împărat.

Iov 17:11

Zilele mi s-au risipit, Iar planuri mi s-au năruit – Planuri cu dragoste lucrate Și-n a mea inimă păstrate.

Psalmi 10:17

Tu, rugăciunile rostite De cei aflați în suferință, Le-asculți mereu, cu-ngăduință. Din cerul Tău, spre ei, privești Și-n inimă îi întărești. Îți pleci urechea către ei,

Psalmi 119:36

Deschisă inima să-mi fie, Spre-nvățătura minunată – Care de Tine-a fost lăsată – Nu spre câștig! O, Domnul meu,

Exodul 4:15

În inimă. Tu îi vei spune Ce ai de spus și îți vei pune, Cuvintele, în gura lui. Ceea ce trebuie să spui, Are să spună el, mereu. Cu gura voastră, voi fi Eu, Și vă voi învăța să știți Ce trebuie să-nfăptuiți.

Proverbe 15:33

Frica de Dumnezeu învață Înțelepciunea și dă viață; Smerenia cinste dobândește Și-n fața slavei ea pășește.

Proverbe 16:9

Inima omului gândește La calea pe care pășește; Dar Dumnezeu e Acel care Îndreaptă pașii, pe cărare.

Proverbe 19:21

În gând, mult, omul plănuiește, Însă-mplinire dobândește Doar ceea ce Domnu-a găsit, Precum că este potrivit.

Proverbe 20:24

Domnul, mereu priveghetor, Îndreaptă pașii omului; Dar ce va ști, din calea lui, Să înțeleagă omul, oare?

Proverbe 21:1

E inima-mpăratului Un râu, în mâna Domnului, Pe care El îl va lăsa Să curgă, după voia Sa.

Ieremia 10:23

„Știu, Doamne: soarta omului Nu este în puterea lui. De-asemeni, el n-are putere, Pașilor lui de a le cere Ca să îl poarte, dintr-odată, Către o țintă mult visată.

2 Corinteni 8:16

„Să fie mulțumiri, mereu, Aduse, pentru Dumnezeu, Care, în Tit, a pus apoi, Aceeași râvnă, pentru voi.

Filipeni 2:13

Pentru că numai Dumnezeu E Cel care lucrează-n voi, Dând fiecăruia apoi – După plăcerea Lui – voință, Înfăptuire, biruință.