Plângerile 3:2 - Biblia în versuri 2014

² M-a dus, în beznă să mă țină, Să nu am parte de lumină.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

² El m-a condus și m-a făcut să merg prin întuneric, nu prin lumină!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² El m-a condus și m-a făcut să merg prin întuneric, nu prin lumină!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² M-a condus și m-a făcut să umblu în întuneric, și nu în lumină.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² El m-a dus, m-a mânat în întuneric, și nu în lumină.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² El m‐a povățuit și m‐a făcut să umblu în întuneric și nu în lumină;

Plângerile 3:2 Iomraidhean Croise

Iov 18:18

Este împins, de la lumină, În beznă. Pentru a sa vină, Din lume, este izgonit

Iov 30:26

Mă așteptam la fericire, Dar iată că nenorocire Doar mi-a venit și-o să-mi mai vină. Trăgeam nădejde la lumină, Dar întuneric am primit.

Isaia 59:9

Tocmai de-aceea, izbăvirea Departe e, iar mântuirea Nu ne ajunge. Așteptăm Lumina, însă căpătăm Întunecimea, iar apoi, Prin negură doar, umblăm noi!

Ieremia 13:16

Dați slavă Domnului, mereu! Slavă să-I dați lui Dumnezeu, Până când nu se înnoptează De ochii nu mai pot să vază Și până nu se poticnește Picioru-n beznă, când pășește. Lumina o veți aștepta, Dar ea nu se va arăta, Căci El, din ea, umbră va face – A morții – și o va preface În negura cea mai adâncă.

Ieremia 4:23

Mă uit către pământ și iată, Pustiu și gol el se arată. Privesc spre ceruri îngrozit: A lor lumină a pierit!

Plângerile 2:1

Vai! În ce beznă-a aruncat Domnul – când S-a înfuriat – Pe a Sionului copilă, Fără să aibă pic de milă! Podoabă a lui Israel, Din ceruri, jos te-a zvârlit El Și-aminte nu Și-a mai adus De scaunul pe cari Și-a pus Picioarele, în ziua-n care Se-aprinse-a Lui mânie mare!

Deuteronom 28:29

Iar ziua – în amiaza mare – Vei bâjbâi fără-ncetare, Ca orbul de vederi lipsit, În negură învăluit. În lucrul ce îl faci, deloc, Nu vei putea să ai noroc. Cât vei trăi, doar apăsat Vei fi într-una și prădat; Nu va fi nimeni săritor, Ca să îți vină-n ajutor.

Iuda 1:13

Ca valurile înspumate Care aleargă-nfuriate, Mereu, pe fața mărilor, Își spumegă rușinea lor Oameni-aceștia. Fiecare, Stele-au ajuns, rătăcitoare; Iar pentru ei, fost-a păstrată Doar negura întunecată, Și-o vor primi, pentru vecie.

Iuda 1:6

În lanțuri veșnice-a ținut, Pe îngerii ce s-au vădit Că locul și l-au părăsit Și-n stare, n-au putut să fie, Ca să se țină-n vrednicie. Acum, înlănțuiți sunt, iată, Și-așteaptă marea judecată.