Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 9:16 - Biblia în versuri 2014

16 Întotdeauna se vedea La fel: un nor acoperea – Ziua – locașul cortului, Iar noaptea, chipul focului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

16 Așa era tot timpul: ziua, norul acoperea Tabernaculul, iar noaptea arăta ca un foc.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Așa se întâmpla permanent: ziua, era un nor care acoperea Tabernacolul; iar noaptea, el se vedea ca un foc.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Totdeauna era așa: norul acoperea [cortul], iar noaptea, era ca o arătare de foc.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Totdeauna era așa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfățișarea unui foc.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Așa a fost necurmat: norul îl acoperea și noaptea avea o înfățișare de foc.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 9:16
13 Iomraidhean Croise  

Ziua, un stâlp de nor erai, Iar noaptea, Tu Te arătai Un stâlp de foc. În acest fel, Tu l-ai condus pe Israel, Pe drumul ce l-ai pregătit.


În îndurarea Ta cea mere, I-ai însoțit, fără-ncetare, Când prin pustiu, al Tău popor A rătăcit. Stâlpul de nor, Pe timpul zilei, l-a-nsoțit Și-apoi, când seara a venit, Stâlpul de foc a luminat Calea pe care a umblat.


Domnu-a adus apoi, un nor, Să-Și învelească-al Său popor. A mai pus focul să-l vegheze Noaptea și să îl lumineze.


Ziua, El i-a condus din nor Și-apoi, un foc strălucitor, În timpul nopții, s-a făcut.


Atuncea, norul a venit Și cortul l-a învăluit. Mulțimea toată a văzut Că întreg cortul s-a umplut De slava Domnului. Astfel,


Ziua, deasupra cortului, Se afla norul Domnului. Atuncea când se însera, Un foc, deasupra lui, era. Poporul fost-a însoțit – În timp ce a călătorit – Ziua, de norul Domnului, Iar noaptea-apoi, de focul Lui.


„Vreau ca să știți dar, fraților, Cum că părinții noști’, sub nor Erau atunci, și fiecare A fost trecut, apoi, prin mare.


Să știți, că în Hristos, mereu, Se află însuși Dumnezeu, Căci astfel a găsit că-i bine, De-a împăca lumea, cu Sine, Nemaiținând, la nimenea, Păcatele ce le avea, La socoteală; iar apoi, El ne-a însărcinat, pe noi, Ca-n astă lume, să venim, Unde să propovăduim, La toți – în cele patru zări – Vestea acestei împăcări.


Chiar dacă bine L-ați văzut, În fruntea voastră doar, umblând Și loc, pentru popas, cătând. Noaptea-ntr-un foc vă însoțea, Ca drumul să-l puteți vedea, Iar ziua, era ca un nor, Mergând în fața tuturor.


Atunci, din jilțul de domnie, Un glas s-a auzit să vie Și-n felu-acesta a vorbit: „Iată, acuma a venit Cortul lui Dumnezeu, în care Sunt oamenii! Dumnezeu are Ca, între ei, să locuiască Și astfel, o să se vădească Precum că-i Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Său popor.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan