85 O farfurie dăruită, Cari din argint e făurită, O sută treizeci sicli-avea. Ligheanul, de-asemenea, Cari din argint e-alcătuit, Șaptezeci sicli-a cântărit. La două mii și patru sute – În darurile-atunci făcute – Era argintul, prețuit În sicli, când s-a cântărit, Luați după siclul pe care Sfântul locaș, numai, îl are.
85 fiecare farfurie de argint cântărind o sută treizeci de șecheli și fiecare vas cântărind șaptezeci de șecheli – tot argintul acestor obiecte cântărea două mii patru sute de șecheli, după șechelul Lăcașului;
85 Fiecare farfurie de argint avea greutatea de o sută treizeci de șecheli; și fiecare vas avea greutatea de șaptezeci de șecheli. Tot argintul acestor unelte cântărea două mii patru sute de șecheli, conform șechelului Sanctuarului.
85 fiecare farfurie de argint era de o sută treizeci [de sícli] și fiecare vas era de șaptezeci [de sícli]; totalul argintului vaselor era de două mii patru sute [de sícli], după síclul sanctuarului.
85 fiecare farfurie de argint cântărea o sută treizeci de sicli și fiecare lighean cântărea șaptezeci de sicli, așa că argintul acestor unelte se ridica în totul la două mii patru sute de sicli, după siclul Sfântului Locaș.
85 fiecare farfurie era de o sută treizeci de sicli și fiecare potir de șaptezeci; tot argintul vaselor era două mii patru sute de sicli, după siclul sfântului locaș;
Iată că eu m-am străduit Și-astfel, din timp, am pregătit Mult aur. La o sută mii Talanți, e el. Vreau să mai știi, Cum că argintul adunat – Care-n talanți e măsurat – E la un milion. Aramă, Am adunat. De bună seamă, Fier, am mai strâns, cari – cântărit – Nu poate fi. Am pregătit Lemne de cedru-n număr mare Și pietre multe-apoi, la care Ai să adaugi – negreșit – Atât cât va fi trebuit. Cu ceea ce am adunat, În urmă fi-va înălțat Un sfânt lăcaș al Domnului, O Casă a Numelui Lui.
Trei mii talanți de aur, vreau – Casei lui Dumnezeu – să-i dau. Din aur de Ofir, sunt ei. Apoi, lângă talanți-acei, Alți șapte mii am așezat, Ce sunt doar din argint curat, Pentru-mbrăcarea tuturor Pereților clădirilor.
Au dat deci, pentru Casa Lui, Cinci mii talanți ce s-au luat Numai din aurul curat; Darici, la zece mii, au dus; De-asemenea, au mai adus Argint, care-n talanți s-a dat Și zece mii a numărat. În acea zi, de bună seamă, Dată a fost multă aramă. Talanți-aramei se vădeau Că optsprezece mii erau; O sută mii s-au arătat Talanții ce, din fier, s-au dat.
Aceste daruri au fost date De căpeteniile toate, Din Israel. S-a folosit Tot ceea ce s-a dăruit, La târnosirea-altarului, Când s-a făcut ungerea lui. Douăsprezece-au fost de toate Acele farfurii lucrate Doar din argint. S-au dăruit Ligheane ce s-au făurit Tot din argint – vasele-acele, Douăsprezece, au fost ele. Cățuiele care s-au dat, Din aurul cel mai curat, Erau. Cățuiele acele, Douăsprezece-au fost și ele.
Douăsprezece-au fost acele Cățui de aur, iar în ele, Tămâie, mai apoi, s-a pus, Fiind umplute până sus. În sicli, aurul lor deci, Era de-o sută douăzeci.