43 O farfurie a fost dată Cari din argint era lucrată Și-o sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea; Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit, Fusese și ligheanu-acel. Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Sfântul locaș, numai, îl are. În vase-atuncea, s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei s-a mai turnat în ele Și-apoi, toată făina dată, În vase fost-a frământată.
43 Ofranda lui a fost: o farfurie de argint cântărind o sută treizeci de șecheli și un vas de argint cântărind șaptezeci de șecheli, după șechelul Lăcașului, amândouă pline cu făină aleasă, amestecată cu ulei – acestea erau pentru darul de mâncare;
43 o farfurie de argint care avea greutatea de o sută treizeci de șecheli și un vas de argint care avea greutatea de șaptezeci de șecheli, conform șechelului Sanctuarului. Amândouă erau pline cu făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei. Acestea fuseseră oferite pentru darul de mâncare.
43 El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sícli, un vas de argint de șaptezeci de sícli, după síclul sanctuarului, amândouă pline cu făină aleasă frământată cu untdelemn, pentru ofrandă;
43 a adus o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de șaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaș, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
43 Darul său a fost: o farfurie de argint, în greutate de o sută treizeci de sicli, un potir de argint de șaptezeci de sicli, după siclul sfântului locaș: amândouă pline cu floarea făinii, frământată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
A opta zi, omul să ia, Doi mielușei; de-asemenea, Va mai lua o oaie care Numai un an de zile are. Mieii și oaia – să se știe – Fără cusur doresc să fie. Iar dintr-o efă de făină, Cu trei zecimi, el să mai vină, Căci floarea de făină are Dată a fi, dar de mâncare, Cu untdelemn amestecat. Ulei mai trebuie luat – Un log (adică un pahar) – Să însoțească acest dar.
De vei aduce un dar care Îl dai drept jertfă de mâncare, Și e o turtă nedospită – Ce în tigaie-i pregătită – Darul acesta – să se știe – Cum că făcut are să fie Doar din făină frământată, Cu untdelemn amestecată.
Tu ai iubit neprihănirea Și ai urât nelegiuirea; Tocmai de-aceea, Dumnezeu Te-a uns, cu untdelemn, mereu. Ăst untdelemn, de bucurie, Cu mult mai mult, Îți e dat ție, Decât e cel ce a fost dat Prietenilor Tăi, vreodat’.”
Voiesc să știe fiecare, Că acea ungere pe care Ați dobândit-o de la El, Rămâne-n voi, și-n acest fel, N-aveți nevoie de povețe, De cineva să vă învețe. Căci numai ungerea Lui poate – Ca despre lucrurile toate – Să vă învețe, să vă spună. Aceasta nu e o minciună, E ungerea adevărată, Iar eu vă-ndemn, încă odată, Să stați în El, neîncetat, Așa precum ea v-a-nvățat.