Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 7:13 - Biblia în versuri 2014

13 Iată cari fost-a darul lui, La târnosirea-altarului: O farfurie a fost dată Ce din argint era turnată – O sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea. Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit Fusese și ligheanu-acel – Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Sfântul locaș, numai, îl are. În vase-atuncea s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei a fost turnat în ele Și-apoi, toată făina dată, În urmă, fost-a frământată.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

13 Ofranda lui a fost: o farfurie de argint cântărind o sută treizeci de șecheli și un vas de argint cântărind șaptezeci de șecheli, după șechelul Lăcașului, amândouă pline cu făină aleasă, amestecată cu ulei – acestea erau pentru darul de mâncare –

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 El a adus ca sacrificiu: o farfurie de argint care avea greutatea de o sută treizeci de șecheli și un vas de argint care avea greutatea de șaptezeci de șecheli, conform șechelului Sanctuarului. Amândouă erau pline cu făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei. Acestea fuseseră oferite pentru darul de mâncare.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sícli, un vas de argint de șaptezeci de sícli, după síclul sanctuarului, amândouă pline cu făină aleasă frământată cu untdelemn, pentru ofrandă;

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 El a adus o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de șaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaș, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Și darul său a fost o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli; un potir de argint de șaptezeci de sicli, după siclul sfântului locaș, amândouă pline cu floarea făinii frământată cu untdelemn ca dar de mâncare,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 7:13
23 Iomraidhean Croise  

Și temelii a mai turnat Și-apoi lighenele-au urmat. Zece lighene-a făcut el Și zece temelii, la fel.


Lopeți, lighene, cenușare – În urmă – a mai făurit, Așa precum i-a poruncit Chiar Solomon. De bună seamă, Fost-au unelte de aramă, Iar pentru ele, folosită, A fost arama lustruită.


În fața lor, am cântărit Argintul, aurul primit Și-uneltele care s-au dat În dar – de către împărat, De sfetnici și de-aceia cari Erau în slujba lui mai mari – Casei lui Dumnezeu, pe care El, la Ierusalim, o are.


Va trebui să faceți voi, Cățui și farfurii apoi; Cești și potire, să-ncropiți. Toate o să le folosiți La jertfele de băutură Și fi-va, a lor lucrătură, Făcută în aur curat.


Lua-vei, de la fiecare, Cari prins e în numărătoare, Jumate siclu, potrivit Cu cel pe cari l-a folosit Sfântul locaș. Deci le vei cere Să deie douăzeci de ghere, Iar darul care va fi dat, E pentru Domnul, ridicat.


Apoi, așa cum s-a cerut, Cești, farfurii s-au mai făcut; Cățui, potire s-au lucrat – Toate din aurul curat – Căci foloseau, pentru măsură, La jertfele de băutură.


Slujbașul împăratului – Nebuzardan, acela care Peste străjeri era mai mare – Luat-a cești și cenușare, Tămâietoare și pahare. Potirele au fost luate Precum și sfeșnicele toate. Tigăile le-a adunat Și-apoi pe toate le-a luat. Lighenele au fost luate, Precum și lucrurile toate Care din aur se vădeau, Sau care din argint erau.


De cheful vinului prins, el – Slujbașilor – porunci le-a dat, Ca să-i aducă de îndat’, Vasele cele minunate – Din aur și argint lucrate – Ce le răpise tatăl lui, Tocmai din Templul Domnului, Pentru că Nebucadențar Tată-i era lui Belșațar. Templul acesta, precum știm, Fusese la Ierusalim. A cerut vasele acela, Cu gândul ca să bea din ele El, precum și aceia cari Se dovedeau a fi mai mari, Cu soațele-mpăratului Și țiitoare de-ale lui.


„Dacă-I aduce cineva, Lui Dumnezeu, un dar, cumva, Și-acesta e o jertfă care Luată este din mâncare, Darul cu care o să vină Va fi din floarea de făină. Iată cum fi-va pregătită: Cu untdelemn va fi stropită, Apoi tămâie-adăugată.


Totul să fie prețuit, Doar după siclul folosit De sfântul Meu locaș, și care Doar douăzeci de ghere are.”


Vei face prețul omului Și, cu argintul siclului, Ai să-l măsori – cu cel pe care Numai locașul sfânt îl are. Vei stabili, pentr-un bărbat Care, în vârstă, e aflat Între douăzeci și șaizeci De ani, un număr de cincizeci De sicli, de argint, pe care Numai locașul sfânt îi are.


Când acea zi are să vie, Drept „Sfinți ai Domnului!” va scrie Chiar și pe zurgălăi-aflați, Pe frâu de cai, stând atârnați. Precum potirele în care Se-aduce jertfa, la altare, Vor fi oalele Domnului Care se află-n Casa Lui.


Cel ce-și aduce darul lui Să-l pună-n fața Domnului, S-aducă și-un dar de mâncare Luat din a făinii floare, Cu untdelemn amestecată. Făina fi-va măsurată Și-a zecea parte va avea, Din efă; puneți, peste ea, Și untdelemn – deci, un vas plin – Cari va avea un sfert de hin.


S-aduceți darul de mâncare, Luat din a făinii floare. A zecea parte s-o luați Din efă și s-o frământați Cu untdelemnul de măsline Care au fost sfărmate bine. Din untdelemnu-acesta fin, Să folosiți un sfert de hin.


Aceste jertfe vor fi date, Pe lângă cele necurmate Și darul lor pentru mâncare, Și-afară de acelea care Se-aduc, în fiecare lună. Întotdeauna, să se pună, Lângă acestea, și-o măsură Din jertfa pentru băutură. Toate, voiesc să fie date, După poruncile-așezate, Așa precum le-am rânduit, Așa precum am poruncit. Ele sunt jertfe pregătite A fi de flăcări mistuite, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.”


Cinci sicli iei, de fiecare, Folosind siclul ce îl are Sfântul locaș – precum se cere – Care-i de douăzeci de ghere.


Nahșon, întâiul, a venit, Cu darul pentru târnosit. Aminadab e tatăl lui, Iar după spița neamului, Din a lui Iuda seminție Coboară el, precum se știe.


Și o cățuie-a dăruit – Din aur – care-a cântărit Cât zece sicli, și a pus Tămâie-ntrânsa, până sus.


Iată cari fost-a darul lui La târnosirea-altarului: O farfurie a fost dată Cari din argint era lucrată Și-o sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea; Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit, Fusese și ligheanu-acel. Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Locașul sfânt, numai, îl are. În vase-atuncea, s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei s-a mai turnat în ele Și-apoi, toată făina dată, În vase fost-a frământată.


I-au tăiat capul și l-au pus Pe-o farfurie, când l-au dat Fetei. Aceasta l-a luat, Și mamei i l-a dăruit.


Atunci, la a maică-si vrere, Îi spuse lui Irod: „Să-mi dai, Al lui Ioan cap. Să îl tai, Și-ntr-o tipsie-l vreau adus!”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan