10 Conducătorii și-au adus sacrificiile pentru consacrarea altarului în ziua când acesta a fost uns. Ei s-au prezentat cu sacrificiile înaintea altarului.
Iar jertfele pe cari le-a dat Chiar Solomon, s-au ridicat La două’șidouă mii de boi Și-o sută douăzeci mii oi. Toate avut-au drept menire De jertfe pentru mulțumire, Date în cinstea Domnului. Exemplul împăratului A fost, de-al său popor urmat, Căci fiecare-apoi a dat, Jertfele lui de mulțumire, Când s-a făcut acea sfințire A Casei Domnului. Astfel,
Iar jertfele pe cari le-a dat Chiar Solomon, s-au ridicat La două’șidouă mii de boi Și-o sută douăzeci mii oi. Casa lui Dumnezeu, astfel, Față de-ntregul Israel, De Solomon a fost sfințită, Zidirea ei fiind sfârșită.
A opta zi, o adunare A fost, de sărbătoare mare, Căci Templul ce s-a construit, În șapte zile-a fost sfințit, Iar praznicul dat de-mpărat, Tot șapte zile a durat.
Când s-a sfințit zidul pe care Ierusalimu-n jur îl are, Leviți toți s-au adunat Din locurile-n care-au stat Și spre Ierusalim porniră, Unde apoi, ei prăznuiră Sfințirea zidurilor sale. Atuncea, au găsit cu cale Ca sărbătoarea s-o cinstească Cu laude și s-o-nsoțească Cu cântecele minunate, Ce fost-au acompaniate Cu harfe și cu alăute Cari de chimvale-s susținute.
În ziua ‘ceea, în cetate, Mai multe jertfe au fost date, Pentru că mare bucurie Făcuse Domnul, ca să vie, Peste-ai poporului Său fii. Femeile și-ai lor copii, În acea zi s-au bucurat. Cetatea toată-a răsunat De chiote de bucurie Și strigăte de veselie. Vacarmul care se făcea, Până departe se-auzea.
Apoi, când Moise-a isprăvit, Cortul l-a uns și l-a sfințit. Uneltele ce le avea Cortul, le-a uns, de-asemenea, Sfințind altarul cortului Și sculele din slujba lui.
Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Toți căpitanii, negreșit, Pe rând, să vină fiecare S-aducă darurile care Trebuiesc date Domnului, La târnosirea-altarului.”
Aceste daruri au fost date De căpeteniile toate, Din Israel. S-a folosit Tot ceea ce s-a dăruit, La târnosirea-altarului, Când s-a făcut ungerea lui. Douăsprezece-au fost de toate Acele farfurii lucrate Doar din argint. S-au dăruit Ligheane ce s-au făurit Tot din argint – vasele-acele, Douăsprezece, au fost ele. Cățuiele care s-au dat, Din aurul cel mai curat, Erau. Cățuiele acele, Douăsprezece-au fost și ele.
Ca jertfe pentru mulțumire, Au fost șaizeci de țapi; apoi, Sunt douăzeci și patru boi; Iar miei de-un an, au fost șaizeci, Și-acelaș’ număr de berbeci. Aceste daruri au fost date De căpeteniile toate, Din Israel. S-a folosit Tot ceea ce s-a dăruit, La târnosirea-altarului, Când s-a făcut ungerea lui.
Mai marii oștii – când se-adună Poporul – astfel, au să spună: „Omul care a ridicat O casă nouă, dar n-a stat Încă, în ea, plece-napoi! Să nu mai vină la război, Să nu se-ntâmple, bunăoară, Ca-n toiul luptei, el să moară Și-apoi, un altul să îi ia Casa și să se-așeze-n ea.