Numeri 7:1 - Biblia în versuri 20141 Apoi, când Moise-a isprăvit, Cortul l-a uns și l-a sfințit. Uneltele ce le avea Cortul, le-a uns, de-asemenea, Sfințind altarul cortului Și sculele din slujba lui. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească1 În ziua când a încheiat Moise de înălțat Tabernaculul, el l-a uns și l-a sfințit împreună cu toate lucrurile lui. De asemenea, a uns și a sfințit altarul cu toate uneltele lui. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20181 Când a terminat Moise instalarea Tabernacolului, l-a dedicat ungându-l (cu ulei); și astfel, l-a sfințit împreună cu toate lucrurile care aparțineau de el. A uns și a sfințit apoi și altarul împreună cu toate uneltele lui. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20201 În ziua când Moise a terminat de ridicat cortul, l-a uns și l-a sfințit împreună cu toate instrumentele lui, altarul cu toate instrumentele lui; le-a uns și le-a sfințit. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu1 Când a isprăvit Moise de așezat cortul, l-a uns și l-a sfințit împreună cu toate uneltele lui, precum și altarul cu toate uneltele lui; le-a uns și le-a sfințit. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 19311 Și a fost așa: în ziua în care sfârșise Moise de așezat locașul și‐l unsese și‐l sfințise și toate uneltele lui și altarul și toate uneltele lui și le unsese și le sfințise, Faic an caibideil |
Față de-ntregul Israel, De Solomon a fost sfințită Curtea ce fost-a construită În fața Casei Domnului, Căci jertfele aduse Lui, Acolo fost-au dăruite: Și cele care-s socotite Arderi de tot și cele care Daruri erau pentru mâncare, Precum și cele cu menire De jertfe pentru mulțumire, Având în conținutul lor Numai grăsimea jertfelor. Toate, în curte, s-au adus, Căci pentru-altarul ce s-a pus În fața Domnului să stea Și cari de-aramă se vădea, Mare a fost al jertfei dar, Prea mic fiind acel altar.
„Ascultă dar, al Meu cuvânt: Să-Mi pui deoparte, ca și sfânt, Pe orișicare-ntâi născut, Pe cari poporul l-a avut. Primii născuți în Israel, Ai Mei sunt. În același fel, Va trebui să faceți voi, Cu dobitoacele apoi. Primul născut dar, la un loc – Fie că-i om sau dobitoc – Să-l pui deoparte, ca și sfânt, Căci toți aceștia, ai Mei sânt.”
„Vorbește-ntregului popor, Și-n urmă, după casa lor – Adică după seminție – Câte-un toiag, să îți dea ție. O să aduni, în acest fel, De la întregul Israel, Douăsprezece, după care, Să-l încrustezi, pe fiecare, Cu numele, pe lemnul lor. Numai din partea capilor De seminție – se-nțelege – Ai să aduni aste toiege Și numele fiecărui Să-l încrustezi, în lemnul lui.
Aceste daruri au fost date De căpeteniile toate, Din Israel. S-a folosit Tot ceea ce s-a dăruit, La târnosirea-altarului, Când s-a făcut ungerea lui. Douăsprezece-au fost de toate Acele farfurii lucrate Doar din argint. S-au dăruit Ligheane ce s-au făurit Tot din argint – vasele-acele, Douăsprezece, au fost ele. Cățuiele care s-au dat, Din aurul cel mai curat, Erau. Cățuiele acele, Douăsprezece-au fost și ele.
Ca jertfe pentru mulțumire, Au fost șaizeci de țapi; apoi, Sunt douăzeci și patru boi; Iar miei de-un an, au fost șaizeci, Și-acelaș’ număr de berbeci. Aceste daruri au fost date De căpeteniile toate, Din Israel. S-a folosit Tot ceea ce s-a dăruit, La târnosirea-altarului, Când s-a făcut ungerea lui.