9 Deci orice dar care e dat, Prin ridicare, și-nchinat E de-ai lui Israel copii, Lui Dumnezeu, voiesc să știi Că e al preotului, care Le va lua, prin ridicare.
Cu pieptul, fi-va dăruită Ea, lui Aron; de-asemenea, Fiii săi dreptul vor avea, Mereu, la părțile acele. Prin lege, le sunt date ele. În Israel, se înțelege, Că veșnică e astă lege. Aceasta e o jertfă care Adusă e, prin ridicare. Din jertfele de mulțumire, Ce le aduceți, s-aveți știre Că asta-i partea Domnului, Care I se cuvine Lui.
Când partea voastră o mâncați, Într-un loc sfânt, voiesc să stați. Ea este dreptul tău – să știi – Precum și-al alor tăi copii, Din darurile de mâncare Pe cari le-aduce fiecare, Lui Dumnezeu, și-n fața Lui Arse-s de para focului. Acum eu, iată, v-am vorbit Și-am spus ce mi s-a poruncit.
Darul care vă este dat, Mâncați-l într-un loc curat. Să îl mănânci cu-ai tăi copii – Cu fii, cu fete – și să știi Că vouă, pieptul, vă e dat, Ca pe un dar ce-i legănat, Precum și spata dreaptă care Luată e, prin ridicare. Toate acestea sunt luate Și vouă, ca un dar, vi-s date. Ăst drept, ție ți se cuvine Și-apoi, fiilor tăi, prin tine. El trebuie a fi luat, Din jertfele pe cari le-a dat Poporu-ntreg, lui Dumnezeu, Spre mulțumire, tot mereu.
Grăsimile ce-s rânduite A fi de flăcări mistuite, Să le-nsoțească fiecare Cu jertfa lui pentru mâncare – Cu spata deci – și ne-apărat, Cu pieptul, ca dar legănat. Acestea, a găsit cu cale, Chiar Domnul, a fi ale tale Și-a fiilor tăi, totodată; Căci El vi le-a dat vouă, iată, Ca ale voastre doar să fie, De-acum și până-n veșnicie, Prin lege, cum mi-a poruncit, Pe munte, sus, când mi-a vorbit.”
Jertfa aceasta, cu menire De jertfă pentru ispășire, De preot trebuie luată Și-n locul sfânt, apoi, mâncată. Locul acesta e aflat În curtea cortului, chemat
Din jertfele date de voi Drept mulțumire, mai apoi, Spata din dreapta s-o luați Și preotului să o dați, Pentru că ea menire are De dar, luat prin ridicare.
Pentru că Eu am să-Mi iau Mie, Din jertfele oamenilor Din al lui Israel popor Aduse-n față-Mi cu menire De jertfe pentru mulțumire, Doar pieptul, drept dar legănat Și spata, ca dar ridicat. Aceste părți, am să le iau, Pentru ca-n urmă să le dau Eu, lui Aron – preotului – Și-asemeni și fiilor lui. Faptul acesta să vă fie O lege, pentru veșnicie Pe care Israel, mereu, O va păzi, cum am spus Eu.
Iată dar, vreau ca să se știe, Precum că Eu am să-ți dau ție – Și fiilor și fiicelor – Tot ce aduce ăst popor, Ca daruri sfinte, Domnului, Prin ridicare-n fața Lui. Acesta e un legământ De necălcat, pe-acest pământ. El trebuie ca să se ție, În fața Mea, pe veșnicie. Legea aceasta-i pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi.”
În caz că nu va fi aflat Omul care să se vădească A fi în drept ca să primească Lucrul, sau lucruri dobândite Prin mijloacele necinstite, Acele lucruri, înapoi, La Domnul, să se-ntoarcă-apoi – Deci preotului să se dea. Acesta are să le ia, Afară de berbecul dat Ca jertfă, de cel vinovat, Cu care, prin a sa menire, El o să facă ispășire.
Doar lucrurile-acelea care Date vor fi, spre închinare, Lui Dumnezeu, și daru-adus Spre-a împlini – precum s-a spus – O juruință, să se știe Că duse trebuie să fie, În locu-n care, se-nțelege, Că Dumnezeu îl va alege.