26 Un pumn să ia din el ‘nainte, Pentru aducere aminte, Și să-l arunce, peste jar, Ca să îl ardă, pe altar. Apoi, femeii să îi dea, Din acea apă, ca să bea.
Ea, preoților, va fi dată. Aceștia – precum bine știi – Vor fi ai lui Aron copii. Un pumn, din floarea de făină, Să ia preotul și să vină Ca s-o arunce pe altar, Unde va arde acest dar, Care întâi s-a pregătit Cu untdelemn – cum am dorit – Și cu tămâia ce o are. Acesta-i darul din mâncare, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.
Din daru-acesta de mâncare, Pe care-l dai, preotul are Ca să rețină, mai ‘nainte, Partea de-aducere aminte, Căci astă parte doar – din dar – Trebuie arsă pe altar. Acesta este un dar care E dat ca jertfă de mâncare, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, I S-a făcut.
Darul, la preot, să se dea. Acesta va lua din ea, Când pusă-i fi-va înainte, Un pumn de-aducere aminte Și din făina dată-n dar, Atât va arde pe altar – La fel ca darurile care Sunt date jertfă de mâncare Fiind de flăcări mistuite Și pentru Domnul rânduite. Deci acest dar – să aveți știre – Că este dar de ispășire.
Adus, când fi-va, înainte – Pentru aducere aminte – Un pumn, din floarea de făină, Să ia preotul și să vină Ca s-o arunce pe altar, Unde va arde acest dar, Cari, întâi, fost-a pregătit Cu untdelemnul dăruit Și cu tămâia ce o are. Darul acesta de mâncare – Cari Domnului I s-a făcut – Este de un miros plăcut.
Când va sfârși, preotul are Ca să ia darul de mâncare Din mâna ei, și-n fața Lui – Adică-n fața Domnului – Să legene-ntâi acel dar, Și să-l aducă pe altar.