Numeri 5:15 - Biblia în versuri 201415 Omul, nevasta, să își ia Și să se ducă-apoi, cu ea, La preot. Tot atuncea, are Să ducă și-un dar de mâncare. Acela trebuie să fie Adus pentru a lui soție. Din efă, el are să ia A zecea parte, ca s-o dea Drept dar, atunci când o să vină, Doar din a orzului făină. Cu untdelemn, să nu-l stropească; De-asemeni, n-o să trebuiască Tămâie-a pune, peste el, Pentru că darul de-acest fel Are o singură menire: De-a face o descoperire, De-a lumina – se înțelege – Ascunsa ei fărădelege. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească15 atunci bărbatul să-și aducă soția la preot și să aducă jertfa cerută pentru ea: a zecea parte dintr-o efă de făină de orz. Să nu toarne ulei pe ea și să nu pună tămâie, pentru că este un dar de mâncare pentru gelozie, un dar de mâncare pentru aducere-aminte, care amintește o nelegiuire. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 201815 acel bărbat să își ducă soția la preot. Acesta trebuie să ofere sacrificiul cerut pentru ea: a zecea parte dintr-o efă cu făină de orz. Să nu toarne ulei pe acea făină și să nu îi adauge tămâie; pentru că este un dar de mâncare oferit pentru gelozie. Acesta va fi un dar de descoperire care demască o vină. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 202015 bărbatul să-și aducă soția la preot și să aducă jertfa ei pentru ea: o zecime de éfă de făină de orz, dar să nu toarne pe ea untdelemn și nici să nu pună pe ea tămâie, pentru că este o ofrandă de gelozie, este o ofrandă de aducere aminte care amintește vinovăția. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu15 omul acela să-și aducă nevasta la preot și, ca dar de mâncare pentru ea, să aducă a zecea parte dintr-o efă de floare de făină de orz; să nu toarne untdelemn pe ea și să nu pună tămâie pe ea, căci acesta este un dar de mâncare adus pentru gelozie, un dar de descoperire, care descoperă o fărădelege. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 193115 atunci bărbatul să‐și aducă nevasta la preot și să aducă darul ei pentru ea, a zecea parte dintr‐o efă de făină de orz; să nu toarne untdelemn deasupra, nici să nu pună tămâie peste el, căci este un dar de gelozie, un dar de mâncare de amintire, care amintește nelegiuirea. Faic an caibideil |
Însă, toți cei din Israel Voiesc aceste lucruri, toate, Vrăjitorii a le socoate – Ei, cari făcut-au mai ‘nainte, Doar mincinoase jurăminte. Dar împăratul – cel pe care În frunte Babilonu-l are – Își amintește – are știre – Despre a lor nelegiuire Și-n acest fel, toți acei inși Ajunge-vor să fie prinși.
Când oamenii nu vor putea, Nici turturele ca să dea – Și nici doi pui de porumbei – Pentru păcat, s-aducă ei, Câte o efă, fiecare, Cari e din a făinii floare. Ca pe un dar de ispășire Voi socoti a ei menire. Ulei nu trebuie turnat Și nici tămâie-adăugat, Căci daru-acesta – negreșit – Ca ispășire-i socotit.