Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 4:15 - Biblia în versuri 2014

15 După ce au ca să sfârșească, Aron și-ai lui fii să-nvelească Locașul sfânt al cortului Și-uneltele ce-s ale lui, Vor trebui a fi chemați Să vină-ai lui Chehat bărbați, Căci lor le sunt încredințate Acestea, spre a fi purtate. Să nu se-atingă – țineți minte! – Cumva, de lucrurile sfinte, Să nu se-ntâmple, bunăoară, Ca atingându-le, să moară. Aceste lucruri sunt lăsate – Din cort – pentru a fi cărate, De cei care s-au numărat Printre feciorii lui Chehat.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

15 După ce Aaron și fiii săi vor termina de acoperit Lăcașul și toate lucrurile Lăcașului, iar tabăra va fi gata de pornire, fiii lui Chehat să vină și să ducă aceste lucruri. Dar să nu atingă niciunul dintre lucrurile sfinte pentru că vor muri. Acestea sunt poverile fiilor lui Chehat în Cortul Întâlnirii.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Când Aaron și fiii lui vor fi terminat acoperirea Sanctuarului și a tuturor lucrurilor acestuia, iar tabăra va fi pregătită de plecare, descendenții lui Chehat trebuie să vină și să transporte aceste lucruri. Dar să nu atingă niciunul dintre lucrurile sfinte. Dacă nu vor respecta această interdicție, vor muri. Acestea sunt obiectele cortului Întâlnirii pe care trebuie să le ducă descendenții lui Chehat.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Când Aaròn și fiii lui vor termina de acoperit sanctuarul și instrumentele sanctuarului, când se va ridica tabăra, după aceea să vină fiii lui Chehát să le ducă, dar să nu se atingă de lucrurile sfinte, ca să nu moară! Aceasta este datoria fiilor lui Chehát din cortul întâlnirii.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 După ce Aaron și fiii lui vor isprăvi de acoperit Sfântul Locaș și toate uneltele Sfântului Locaș, fiii lui Chehat să vină, la pornirea taberei, ca să le ducă, dar să nu se atingă de lucrurile sfinte, ca să nu moară. Acestea sunt lucrurile pe care au să le ducă fiii lui Chehat din cortul întâlnirii.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Și după ce Aaron și fiii lui vor fi sfârșit de acoperit sfântul locaș și toate uneltele sfântului locaș, când va fi să plece tabăra, după aceea să vină fiii lui Chehat să‐l ducă, dar să nu se atingă de lucrurile sfinte ca să nu moară. Aceasta este sarcina fiilor lui Chehat în cortul întâlnirii.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 4:15
26 Iomraidhean Croise  

Țadoc mai fost-a în convoi, Iar după el mergeau apoi – Aliniați – Leviții lui, Purtând chivotul Domnului. Ei s-au oprit și-au așezat Chivotul, jos, și-au așteptat Să vină-Abiatar apoi, Căci el rămase mai ‘napoi, În timp ce ultimii – din spate – Ieșeau pe poartă, din cetate.


Atunci când David a văzut Că șase pași doar au făcut Oamenii care au cărat Chivotul, un semnal le-a dat, Și tot convoiul s-a oprit. Un bou, acolo, au jertfit Și un vițel – în fața lui – Pentru cinstirea Domnului.


Cu toții s-au înfățișat, Iar preoții au ridicat Chivotul legământului,


Fiii Leviților au pus Drugi, la chivot, și-astfel l-au dus, Pe umeri, cum a poruncit Domnul, atunci când a vorbit


Sfârșind lucrul, a glăsuit: „Chivotu-acesta, negreșit, De-acum va trebui purtat Doar de Leviți, neîncetat, Căci Domnul i-a ales să fie, În slujba Lui, pentru vecie.”


Cortul și-uneltele pe care Acesta-n slujba sa le are, Leviții nu le-or mai muta, Căci la Ierusalim vor sta.”


Jur împrejur, să stabilești Margini, pe cari să nu-ndrăznești Apoi, să le încalci, cumva, Nici tu și nici altcineva. Poporului, așa să-i spui: „Să n-atingi poala muntelui, Și nici să nu te sui pe el! Oricine face-va altfel, Cu moartea fi-va pedepsit,


Domnul, lui Moise-i zise-apoi: „Coboară, du-te înapoi Și să îi spui poporului, Că nu îngădui, nimănui, La Domnul, buzna, ca să dea, Doar pentru a-L putea vedea, Ca nu cumva, în foc și pară, Mulți din acest popor, să piară.


Voi, în verigi, o să-i băgați Și fi-vor, astfel, așezați Pe laturile-altarului, Căci sunt pentru transportul lui.


În spatele perdelei dar, Tămâia s-o pună pe jar. Dacă tămâia-n acel loc Are a fi pusă pe foc, Va face-n fața Domnului, Un nor de fum. Menirea lui E de-a-nveli-n pâcla-i subțire, Capacul pentru ispășire Cari, pe chivot, e așezat. În acest fel, va fi cruțat De la pieire; iar apoi, Se va întoarce înapoi


„Al întâlnirii”, va fi dat În grija lor. De-asemenea, Ei, de unelte, vor avea Grijă, mereu, și tot ce ține De cort, în grija lor revine. Ei, cortul, trebuie să-l ducă, Uneltele să le aducă, Să împlinească slujba lui Și să stea-n jurul cortului.


De câte ori cortul Meu pleacă, Leviții au să îl desfacă; Iar când acesta e oprit, La loc, ei îl vor fi-ntocmit. Străinul care-a cutezat – Cumva – de s-a apropiat De cort, să fie pedepsit: Cu moartea, fi-va el, lovit.


Apoi, cei care au pornit, La drum, purtând locașul sfânt, Pe umeri, Chehatiții sânt. Cei care-n fața lor mergeau, Până soseau ei, așezau Cortu-ntâlniri-n locu-n care Se-oprea întreaga adunare.


Ei vor păzi ce-ai să le spui, Vor avea grija cortului, Dar din al lor rând, nimenea Nu poate a se-apropia Nici de uneltele pe care Locașul Meu cel sfânt le are Și nici de-al Meu altar apoi, Să nu piară nici ei, nici voi.


Moise și-Aron cu fii lui, Ședeau ‘naintea cortului, Cu fața către răsărit, Căci ei aveau de-ndeplinit Ceea ce Domnul poruncise – Cu Moise-atuncea când vorbise – Referitor la Israel. De-asemenea, străinu-acel Cari, îndrăzneală, va avea De cort de a se-apropia, Urma să fie pedepsit, Fiind, de moarte-astfel, lovit.


Se vor mai așeza pe el, Uneltele din slujba lui: Tigăile altarului – Pentru cărbuni – lopețile, Ligheane, furculițele, Iar peste ele-o-nvelitoare, Din piele de vițel de mare. Drugii, apoi, vor fi aduși, Căci la altar, trebuiesc puși.


Iată ce-aveți a face voi, Ca să nu moară ei apoi, Atuncea când aproape sânt De Locul care e prea sfânt: Aron și-ai săi fii vor avea Grijă, să vină și să-i ia, Să-i pună-apoi, pe fiecare, La sarcina pe cari o are.


Să nu intre – luați aminte! – Să învelească lucruri sfinte, Să nu se-ntâmple, bunăoară, Cumva, ca-n acest fel, să moară!”


Nimica, Moise nu le-a dat Familiilor lui Chehat, Pentru că după cum cereau Slujbele care le aveau, Pe umeri trebuiau purtate Doar, lucrurile sfinte, toate.


Moise, în urmă, a-nsemnat, Tot ceea ce a cuvântat. El a scris legea, după care A-ncredințat-o spre păstrare, Preoților – care erau Fii ai lui Levi și duceau, În mijlocul poporului, Chivotul legământului – Și tuturor bătrânilor Din al lui Israel popor.


Preoții care au cărat Chivotul, în Iordan au stat Până când fost-au împlinite Poruncile ce-au fost primite De Iosua, pentru ai lui, Date din partea Domnului, Așa precum îi poruncise Și Moise-atunci când îi vorbise. Întreg poporul a pornit, Trecând peste Iordan, grăbit.


Domnul, pe cei ce-au locuit Chiar la Bet-Șemeș, i-a lovit, Căci în chivot ei s-au uitat. Moartea – pe loc – i-a secerat, Atuncea, pe cincizeci de mii Dintre-ai lui Israel copii, La care s-au adăugat – În urmă – șaptezeci, de-ndat’. Poporu-ntreg s-a tânguit, Pentru că Domnul l-a lovit, Îngăduind așa urgie, Asupra lui, atunci, să vie.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan