Numeri 4:14 - Biblia în versuri 201414 Se vor mai așeza pe el, Uneltele din slujba lui: Tigăile altarului – Pentru cărbuni – lopețile, Ligheane, furculițele, Iar peste ele-o-nvelitoare, Din piele de vițel de mare. Drugii, apoi, vor fi aduși, Căci la altar, trebuiesc puși. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească14 Să pună pe el toate uneltele lui, cu care ei slujesc acolo: fărașele pentru cărbuni, furculițele, lopețile, vasele, toate uneltele altarului. Să întindă peste el o învelitoare din piele trainică și să-i pună drugii. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 201814 Să pună deasupra altarului toate uneltele lui care sunt folosite pentru slujire: fărașele, furculițele, lopețile, și vasele acestuia. Să le acopere cu o piele de vițel de mare și să îi pună barele. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 202014 Să pună deasupra toate instrumentele cu care se slujește pe el: vătraiele pentru cărbuni, cleștii, lopețile, lighenele: toate instrumentele altarului. Să întinzi deasupra o învelitoare din piele de vițel de mare și să-i pui drugii. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu14 să pună deasupra toate uneltele pentru slujba lui, tigăile pentru cărbuni, furculițele, lopețile, lighenele, toate uneltele altarului și deasupra să întindă o învelitoare de piele de vițel de mare; apoi să-i pună drugii. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 193114 Și să pună deasupra toate uneltele lui cu care se slujesc la el: tigăile de cărbuni, furculițele și lopețile și farfuriile, toate uneltele altarului, și să întindă peste el o învelitoare de piei de vițel de mare și să‐i pună pârghiile. Faic an caibideil |
Vei făuri, pentru altar, Apoi, unelte. Așadar, Oale vei face, ca să poți, Din el, cenușa să o scoți. Lopeți, dar și lighene-apoi, Va trebui să faceți voi. Și furculițe trebuiesc; Tigăi care se folosesc Pentru cărbuni, de-asemenea. Astfel altarul va avea, Toate uneltele cerute, Cari din aramă sunt făcute.
După ce au ca să sfârșească, Aron și-ai lui fii să-nvelească Locașul sfânt al cortului Și-uneltele ce-s ale lui, Vor trebui a fi chemați Să vină-ai lui Chehat bărbați, Căci lor le sunt încredințate Acestea, spre a fi purtate. Să nu se-atingă – țineți minte! – Cumva, de lucrurile sfinte, Să nu se-ntâmple, bunăoară, Ca atingându-le, să moară. Aceste lucruri sunt lăsate – Din cort – pentru a fi cărate, De cei care s-au numărat Printre feciorii lui Chehat.