Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 34:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Copiilor lui Israel, Ai să le spui, în acest fel: „Tot Canaanul – precum știți – Drept moștenire, îl primiți. Iată acum, hotarul lui – Al țării Canaanului:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

2 „Poruncește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Când veți intra în țara Canaanului, aceasta este țara care v-a căzut ca moștenire, țara Canaanului, potrivit granițelor ei:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 „Dă-le poruncă israelienilor, spunându-le: «Când veți intra în Canaan – în țara care v-a revenit ca moștenire – teritoriul vostru din zona Canaanului, va avea următoarele limite:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 „Poruncește-le fiilor lui Israél și spune-le: «Când veți intra în țara Canaán, aceasta este țara care va fi moștenirea voastră, adică țara Canaán după hotarele ei.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 „Dă porunca aceasta copiilor lui Israel și spune-le: ‘Când veți intra în țara Canaanului, țara aceasta va fi moștenirea voastră – țara Canaanului, ale cărei hotare iată-le:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Poruncește copiilor lui Israel și spune‐le: Când veți intra în țara Canaan, aceasta‐i țara care vă va cădea de moștenire, țara Canaan, după hotarele ei.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 34:2
23 Iomraidhean Croise  

Ei, ca hotare, au avut De la Sidon, cum ai trecut Înspre Gherar, până la Gaza, Mergând înspre Sodoma-n raza Gomorei, Țeboim, urmând Adma, în Leșa ajungând.


Străin, în țară, ești. Eu deci, Îți dau, tot Canaanul, ție – Sămânței tale – pe vecie! Țara va fi a lor, mereu, Și fi-voi al lor Dumnezeu!”


Zicând în felu-acesta: „Iată, Țara Canaanului ți-e dată Ție, acum, în stăpânire, Ca să îți fie moștenire, După cum sorții au ieșit.”


Hotarele îți voi întinde Și a ta țară va cuprinde Ținuturile care sânt Al Filistenilor pământ – Marea cea Roșie va sta, Ca pavăză, în coasta ta. Hotarul se va-ntinde-n lat, De la pustiu, la Eufrat. Popoarele cari sunt aflate Acolo, ție-ți vor fi date. Pe oamenii ce-ai să-i găsești Acolo, să îi izgonești.


În gânduri adâncit eram Și în a Mea sine ziceam: „Cum să te pun printre acei Cari se vădesc aleși ai Mei Și să te trec la moștenire, Ca să poți pune stăpânire Pe țara ‘ceea minunată Care-i podoabă nestemată – Podoabă a podoabelor – A tuturor neamurilor? Credeam că Îmi vei spune „Tată!” Și n-ai să te abați, vreodată, Din calea Mea și-al Meu cuvânt.


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată dar, ce fel de hotare, Țara, ce o-mpărțesc Eu, are. La semințiile aflate – Cari doisprezece sunt de toate – În Israel, le dăruiesc Țara, căci ele-o moștenesc. Iosif este acela care, La două părți din ea, drept are.


Voi toți aveți să o primiți, Și voi o să o stăpâniți, Așa cum am jurat, odată – Ținându-Mi mâna ridicată, În fața celora pe care, Al vostru neam, părinți, îi are – Că dată are să le fie, Această țară, pe vecie. Deci țara – fără îndoială – O să vă cadă la-mpărțeală, Pentru că ea are menire De-a fi a voastră moștenire.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


Făcut-a dar, în așa fel, Încât toți oameni-au ieșit Din unul, și au locuit Pământul tot; le-a așezat Vremuri anume, și le-a dat Hotare, locuinței lor,


Căci tu le vei deschide-apoi, Ochii, să vadă și să vină, Din întuneric, la lumină; De sub Satana, să se smulgă, La Dumnezeu ca să ajungă. Crezând în Mine, fiecare Are să capete iertare, Pentru păcat; de-asemenea, Și părtășie vor avea, Cu toți cei sfinți, la moștenire.”


Fiindcă Duhu-acesta Sfânt Ne e arvună, pe pământ, A moștenirii viitoare, E prețul de răscumpărare, Al celor cari sunt câștigați De Dumnezeu și sunt luați Spre lauda și slava Lui.


Și să vă fie luminați Ochii și inima, dragi frați, Ca să priceapă fiecare, Nădejdea, din a Lui chemare, Și bogăția slavei Lui – A moștenirii Domnului, În toți cei sfinți. Vă dau de știre,


Deci Iosua, mâna, a pus Pe toată țara, cum a spus Domnul, prin Moise. Apoi el, Copiilor lui Israel, A dăruit-o-n stăpânire, Ca să le fie moștenire, Iar fiecare a primit Partea ce i s-a cuvenit Ca stare și ca seminție. Domnu-a făcut apoi, să vie Un timp de tihnă, negreșit, În care țara a găsit Odihna binecuvântată Cari doar prin pace este dată.


Când Iosua a-mbătrânit, Domnul, în ăst fel, i-a vorbit: „Mult ai umblat pe-al vieții drum Și-n vârstă ai ajuns de-acum, Iar țara ce-a rămas și care Vreau s-o supuneți este mare.


Domnul a dat, în acest fel, Copiilor lui Israel, Țara aceea minunată, Așa cum a jurat, odată, Când le-a vorbit celor pe care, Israelul, părinți, îi are.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan