42 Nobah, și el, lupte-a purtat Și-apoi Chenatul l-a luat, Cu tot ce a ținut de el. A dobândit cetăți astfel, Și le-a pus alte nume, noi, După al său nume apoi.
Cât Absalom pe lume fuse, Nici un urmaș, el nu avuse; De-aceea, el a ridicat Un stâlp, pe care l-a chemat Cu al său nume, căci zicea: „N-am nici un fiu. Nu-i nimenea Pentru aducere aminte Și pentru-a duce înainte Numele meu.” Ăst stâlp al lui E-n valea împăratului Și până astăzi e știut Că e, de Absalom, făcut.
Când Ghedeon i-a urmărit, Pe-un drum anume a venit – Al celor care locuiesc În corturi și cari se găsesc La răsărit de-acel ținut Ce, drept Nobah, e cunoscut, Și drept Iogbeha. Negreșit, Când Ghedeon a năvălit, Oastea dușmană se credea La adăpost și se-odihnea. Pe ne-așteptate-a fost lovită, Fiind îndată nimicită.