4 Alcătuiesc țara lovită De Dumnezeu și nimicită, Față de-ntreaga adunare. Noi am văzut ce bunuri are, Și credem că sunt potrivite Pășunile ei, pentru vite.”
Oameni-aceștia, pomeniți Cu toți pe nume, sunt veniți Pe vremea-n care Ezechia Avea în Iuda-mpărăția. Ei, mai întâi, au sfărâmat Corturile celor ce au stat În țară. Fost-a nimicit Întreg poporul Maonit, Care acolo s-a aflat. În urmă, ei s-au așezat În locul lor, căci au găsit Pășuni, așa cum și-au dorit.
Iată, pe Israel, apoi, Îl voi aduce înapoi, Pentru că pe a lui pășune, După aceea, îl voi pune. Va sta-n Basan și în Carmel, În Efraim și-apoi, la fel, În Galaad o să mai pască Și foamea o să-și potolească.
Paște-Ți poporul Tău cel drag! Ți-l paște, cu al Tău toiag, Căci a Ta turmă se arată Și moștenire, totodată. Șade-n pădurea din Carmel Și singur e poporu-acel. Pe culmile Basanului Și ale Galaadului, Să pască, precum a făcut În vremile care-au trecut.”
Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Să nu te temi, căci negreșit, Îi dau în mâna ta: pe el Și tot poporul lui astfel. Cu ei, fă precum cu Sihon – Cari locuit-a la Hesbon – Când, peste Amoriți, ședea Și, peste ei, împărățea.
Israelul i-a biruit, Atunci pe toți. A nimicit Întreg poporul – n-a lăsat Un om să scape. Le-a luat Țara, pe cari au cucerit-o Și-n urmă, el a locuit-o.
Apoi au mai adăugat: „De trecere am căpătat, Vrem ca să-ți cerem învoire, Să o luăm în stăpânire. Să nu ne treci peste Iordan, Așa cum știm că ai în plan.”