Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 32:1 - Biblia în versuri 2014

1 Fiii lui Ruben, vite-aveau. Fiii lui Gad, și ei creșteau Vite atunci. Lor le-a plăcut Ținutul care l-au văzut. În el, acesta cuprindea Țara lui Iaezer, și-avea Și țara Galaadului. Când au văzut întinsul lui,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

1 Fiii lui Ruben și fiii lui Gad, care aveau foarte multe turme, au văzut că pământurile Iazerului și Ghiladului erau locuri bune pentru vite.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Rubeniții și gadiții, care aveau foarte multe turme, au văzut că teritoriile Iazerului și ale Ghiladului erau locuri bune pentru vite.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Fiii lui Rubén și fiii lui Gad aveau o mare mulțime de animale și au văzut că țara lui Iazér și țara Galaádului erau un loc bun pentru animale.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Fiii lui Ruben și fiii lui Gad aveau o mare mulțime de vite și au văzut că țara lui Iaezer și țara Galaadului erau un loc bun pentru vite.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și copiii lui Ruben și copiii lui Gad aveau multe vite, o foarte mare mulțime; și au văzut țara Iaezer și țara Galaad și iată locul era un loc pentru vite.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 32:1
30 Iomraidhean Croise  

Avram era foarte bogat: Cirezi de vite-a adunat; Aur și-argint a dobândit, Fiind avut. El a pornit, Apoi, din nou, în zori de zi,


Lot, care cu Avram mergea, Bogat era, de-asemenea. Avea și el cirezi de boi, Corturi și turme mari de oi.


Lea, astfel, a zămislit Un fiu, cari Ruben s-a numit. Ruben înseamnă „Vedeți fiu”, Căci ea a spus: „Acuma știu: Domnul, mâhnirea, mi-a văzut Și-un fiu mi-a dat, de am născut. Sunt, în sfârșit, iar, fericită! – De soțul meu, voi fi iubită.”


Pentru un timp – să locuim Aici, fiindcă nu găsim Loc de pășune, pentru oi. Aflați că-n Canaan, la noi, O grea foamete bântuiește. Măria ta de-ngăduiește, Am vrea-n Egipt să ne oprim Și în Gosen să locuim.”


Peste Iordan, ei au trecut Și au ajuns, la Aroer – În valea Gad – lângă Iazer, Unde-o cetate e aflată, Pe partea dreaptă, așezată.


Spre Galaad, se îndreptară, Iar de acolo-apoi plecară S-atingă țara celui care, Tahtim-Hodoși, drept nume, are. Pân’ la Dan-Ian, ei au pătruns Și-astfel, în urmă, au ajuns Lângă Sidon. De-acolo-apoi,


Oameni-aceștia, pomeniți Cu toți pe nume, sunt veniți Pe vremea-n care Ezechia Avea în Iuda-mpărăția. Ei, mai întâi, au sfărâmat Corturile celor ce au stat În țară. Fost-a nimicit Întreg poporul Maonit, Care acolo s-a aflat. În urmă, ei s-au așezat În locul lor, căci au găsit Pășuni, așa cum și-au dorit.


Poporul fost-a însoțit De mulți alți oameni ce-au pornit Cu el, la drum, cu oi și boi – Erau oameni de orice soi.


Căci Domnu-așa a cuvântat, Asupra casei de-mpărat, Din Iuda: „Să iei seama bine, Pentru că tu ești, pentru Mine, Asemeni Galaadului Și vârfului Libanului. Însă îți spun, adevărat: De nu Mă vei fi ascultat, În vremile de mai târziu, Te voi preface-ntr-un pustiu, Iar în cetate, nimenea Nu va mai îndrăzni să stea! Nu vor mai fi locuitori,


Vie, în Sibma așezată, Decât e Iaezerul, iată, Mai mult, pe tine-acum te-am plâns. Tu, ramurile, ți-ai întins Departe, dincolo de mare, Până la Iaezer, în zare. Asupra ta, s-a aruncat Pustiitorul. Te-a călcat Tocmai la strânsul roadelor Și la culesul viilor.


Iată, pe Israel, apoi, Îl voi aduce înapoi, Pentru că pe a lui pășune, După aceea, îl voi pune. Va sta-n Basan și în Carmel, În Efraim și-apoi, la fel, În Galaad o să mai pască Și foamea o să-și potolească.


Nu este nimenea aflat În Galaad, cunoscător Al unui leac alinător? Nu știe, oare, cineva, Dacă un doctor e, cumva? Dar a poporului mei fată De ce nu este vindecată?


Paște-Ți poporul Tău cel drag! Ți-l paște, cu al Tău toiag, Căci a Ta turmă se arată Și moștenire, totodată. Șade-n pădurea din Carmel Și singur e poporu-acel. Pe culmile Basanului Și ale Galaadului, Să pască, precum a făcut În vremile care-au trecut.”


S-a așezat. Moise-a trimis, Iscoade, cărora le-a zis Să vadă tot ce-i de văzut, Pe-al Iaezerului ținut. Au ocupat, în acest fel, Ținutul ce ținea de el, Dar mai întâi, i-au izgonit Pe cei care l-au locuit.


Fiii lui Ruben s-au gândit – Cu ai lui Gad, s-au sfătuit – Și-apoi, la Moise, ei s-au dus, La Eleazar, și-astfel au spus, Față de toți aceia cari, Peste Israel, sunt mai mari:


Mergem cu voi, însă atunci, Nevestele, ai noștri prunci Și cu cirezile de vite, Vor rămânea, adăpostite, În țara Galaadului.


„Noi am văzut că Atarot, Dibonul și Iazerul tot, Nimra, Eleale și Hesbon, Sebam și Nebo și Beon,


Atrot-Șofan și Iaezerul; Apoi, Iogbeha, au zidit


Iată că Gad a fost acel Care-a venit și a cerut Prima bucată din ținut, Căci în al său pământ își are – Ascunsă bine, la păstrare – Legiuitorul, moștenire. Gad a adus la-ndeplinire – Cu toți capii poporului – Apoi, dreptatea Domnului; De-asemeni, a-mplinit mereu, Poruncile lui Dumnezeu, Față de-ntregul Israel.”


Astfel, Gadiții au luat Iazerul și-au mai căpătat Cetățile-n Galaad aflate; Au mai primit și jumătate Din tot acel ținut pe care, Poporul lui Amon îl are. Spre câmpul Aroerului – Cari are Raba-n fața lui –


În contra Rubeniților – Și-asemeni a Gadiților Și-a jumătății ce rămase Din seminția lui Manase – Pe Fineas – fiul cel pe care Preotul Eleazar îl are – Ei l-au trimis, cu oastea lui, În țara Galaadului.


Fiii lui Ruben, cu Manase – Cu jumătate dintre case – Și cu cei ce erau din Gad, Se-ntoarseră în Galaad, În partea lor de moștenire, Dată de Moise-n stăpânire. Ei au lăsat, în urma lor, Pe al lui Israel popor, La Silo – în ținutul lui, Din țara Canaanului. Totul fusese împlinit, Așa precum Domnu-a dorit, Atuncea când de vorbă-a stat, Cu Moise și, porunci, i-a dat.


Cele ce-n lume se găsesc – Deci pofta pământească-a firii, A ochilor, sau a privirii Și lăudăroșenia care, Mereu, e pe-a vieții cărare – Nu izvorăsc din Tatăl Sfânt: Ci sunt lumești, de pe pământ.


De ce, acasă, ai rămas, Și-n staule, tu te-ai retras? De ce-ai stat în mijlocul lor, S-asculți mugetul turmelor? Lângă pâraiele pe care Ruben le-avuse în păstrare, Grabnic, cu toți s-au adunat Și au ținut un mare sfat!


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan