Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 31:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Pe al lui Israel popor, Contra Madianiților, Să îl răzbuni. Apoi, să știi Că tu, urmează, ca să fii, La neamul tău, adăugat.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

2 „Răzbună-i pe fiii lui Israel împotriva midianiților. După aceea vei fi adăugat la poporul tău“.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 „Răzbună-i pe israelieni împotriva midianiților; apoi vei fi adăugat la (aceia din) poporul tău (care au murit).”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 „Răzbună-i pe fiii lui Israél împotriva madianíților! După aceea vei fi adăugat la poporul tău”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 „Răzbună pe copiii lui Israel împotriva madianiților, apoi vei fi adăugat la poporul tău.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Răzbună pe copiii lui Israel împotriva madianiților; după aceea vei fi adăugat la poporul tău.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 31:2
30 Iomraidhean Croise  

Tu vei pleca – așa să știi – Să dormi cu-ai tăi părinți, în pace. Până atunci însă, voi face Să ai o viață împlinită Și-o bătrânețe fericită.


Iar Ismael trăit-a deci, Exact o sută și treizeci Și șapte ani. El i-a-mplinit, Când, de pe lume, s-a sfârșit.


Sătul de zile, fericit Că toate le-a făcut cu rost, S-a stins din viață și a fost, La neamul său, adăugat.


În Madian, pe-atunci, ședea Un preot; șapte fete-avea, Iar fiicele lui au venit, Apă să ia, căci au voit S-adape turma ce-o aveau.


De-aceea, iată ce a spus Domnul oștirilor, Cel pus A fi Puternicul pe care Neamul lui Israel Îl are: „Ah! Iată – fără îndoială – Eu le voi cere socoteală, Celor cari sunt vrăjmași ai Mei Și Mă voi răzbuna pe ei!


Domnul este un Dumnezeu Gelos, răzbunător, mereu. El Se răzbună și se știe Precum că e plin de mânie. El se răzbună pe cei care Vrăjmași Îi sunt și-Și ține tare Mâna, pe cei ce se vădesc Cum că I se împotrivesc.


„Aron va fi adăugat, Lângă ai săi” – Domnul a zis. „În țara care am promis Că o voi da lui Israel, Nu va putea să intre el, Pentru că v-ați împotrivit Poruncilor ce le-ați primit Când la Meriba ați șezut Și n-ați făcut ce v-am cerut.


Pe-Aron, îl vei fi dezbrăcat, Apoi, de ale lui veșminte, Cari – precum știi – sunt straie sfinte. După ce iei hainele-acele, Pe-al său fiu, să-l gătești, cu ele. Cu haina sfântă, așadar, Ai să-l îmbraci, pe Eleazar. Aron, pe vârful muntelui, Va trece la poporul lui, Căci el, acolo, bunăoară, Să știi că trebuie să moară.”


În vremea ‘ceea, Israel Sta la Sitim. Poporu-acel A început – precum se știe – Să se de deie la curvie, Cu fetele Moabului.


Atunci, iată că un bărbat, De-al lui Israel, a luat O fată care se trăgea Din Madian. Apoi, cu ea, El s-a întors la frații lui, În mijlocul poporului, Sub ai lui Moise ochi, mirați, În văzul celor cari aflați Erau, la ușa cortului, Plângând în fața Domnului.


Te las, numai să o privești, Pentru că-n ea, n-ai să pășești. La fel precum s-a întâmplat Cu-Aron, vei fi adăugat – În urmă – la poporul tău;


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


Moise, atunci, a cuvântat, Către popor: „Să înarmați, Din al vost’ rând, niște bărbați, Ca să ne facem o oștire, Să ducem la îndeplinire – Prin ei – porunca Domnului, În contra Madianului. Să mergem împotriva lor, Să-l răzbunăm pe-al nost’ popor.


Căci fi-vor zile de măcel, De răzbunare, iar ce-i scris – Ceea ce prin Scripturi s-a zis – Se va-mplini atunci. De toate


Așa cum fost-a rânduit De Domnul, David a slujit Celor din vremea sa. Apoi, El a murit și, înapoi, Pământului, fusese dat. Lângă părinți, înmormântat, A fost cuprins de putrezire.


Deci, prea iubiților mei frați, Voi, singuri, nu vă răzbunați; Ci să-L lăsați pe Dumnezeu Să Se răzbune, căci, mereu, El va trimite-a Sa mânie, Exact așa după cum scrie: „Doar Eu am drept de răzbunare Și dăruiesc la fiecare, Câte-o răsplată, pe măsură” – Ne spune Domnul, prin Scriptură.


Să știi că orice dregător Este un simplu slujitor Al Domnului, pus, pentru tine – Adică pentru al tău bine. Dacă faci rău, de bună seamă, Tu trebuie ca să ai teamă, Căci nu degeaba – vei vedea – Că el își poartă sabia. El este-n slujba Domnului, Iar printre sarcinile lui, Se află și cea cari impune Că trebuie să Îl răzbune Și, de asemeni, pedepsește Pe cel ce, rele, săvârșește.


Am răzbunarea-n stăpânire Și am să dau o răsplătire, Așa cum vreau, la fiecare, Simțind cu toți, atunci, că are S-alunece al lor picior. Ziua nenorocirii lor Este aproape și-i pândește – Ce-i pregătit nu zăbovește!”


Peste Iordan, nu voi putea A trece. Eu voi rămânea Aici – în acest loc – să mor. Dar al lui Israel popor, Va trece-n țara ‘ceea bună Pe care are s-o supună.


Urmați, vă rog, îndemnul meu, Și, vicleșug, să n-arătați – Sau nedreptate – între frați, Pentru că Domnul pedepsește, Pe-acela care săvârșește Aceste lucruri, negreșit, Așa cum v-am adeverit.


Într-adevăr, bine știm noi, Cine e Cel care a zis – Căci, în Scriptură, este scris – Că „Răzbunarea e a Mea. Eu sunt Cel care o să dea, La fiecare, o răsplată”; În altă parte, se arată Că „Domnul e judecătorul, Și Își va judeca poporul”.


„Te bucură cerule-acum, Și voi, apostolii, precum Și voi cei sfinți! Alături lor, Vă bucurați prorocilor! Căci Dumnezeu – cum ați văzut – Dreptate-acuma, v-a făcut Și a adus vremea lăsată, Pentru această judecată.”


Căci judecățile rostite, De Dumnezeu, sunt dovedite A fi, mereu, adevărate, Făcute numai cu dreptate. Iată că El a judecat, Pe curva care a stricat Pământul, cu curvia ei Și-apoi, i-a răzbunat pe-acei Care-I sunt robi, căci s-a vărsat Sângele lor, nevinovat,”


Aceste suflete strigau, Cu un glas tare, și ziceau: „Stăpâne Doamne, până când, Să zăbovești, mai ai de gând? Tu, cari ești sfânt și-adevărat, Când ai să judeci, răzbunat Să fie sângele, din noi, Să faci să cadă el apoi, Pe fața-ntregului pământ Și peste cei cari, pe el, sânt?”


Poporu-ntreg a lăudat Puterea mare-a lui Dagon, Când l-a văzut, prins, pe Samson: „Iată-l pe cel ce pustia Țara și care ne-nmulțea Numărul morților! Acum, Nare putere, nicidecum, Căci domnul nostru ne-a scăpat De el, și-n mâini ni l-a lăsat. Domnul Dagon ne-a izbăvit, De cel care ne-a prigonit.”


Oamenii ce l-au însoțit Pe Iosua – într-un sfârșit – S-au stins, de-a lungul anilor, Mergând lângă părinții lor. În locul lor, s-au ridicat Alții, dar cei care-au urmat, Pe Domnul, nu L-au cunoscut. Oameni-aceia n-au știut Ceea ce-nfăptuise El, Pentru întregul Israel.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan