Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 30:7 - Biblia în versuri 2014

7 Iar soțul ei a auzit De faptul că ea s-a legat Și nu i-a spus – când a aflat – Nimic, de juruința ei, Cuvintele-acelei femei Sunt în picioare și-mplinit Trebuie, ce-a făgăduit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

7 și soțul ei aude despre ele, dar nu-i spune nimic în ziua când aude, atunci jurămintele ei vor rămâne valabile, iar obligațiile prin care ea s-a legat vor rămâne valabile.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Dacă soțul ei află despre acestea și nu îi spune nimic, atunci promisiunile și obligațiile prin care ea s-a legat, vor rămâne valabile (și o vor obliga la respectarea lor).

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Când se mărită, iar votul ei și promisiunea rostită cu ușurință cu buzele ei prin care și-a legat sufletul sunt încă asupra ei

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 și bărbatul ei va lua cunoștință de lucrul acesta și nu-i va zice nimic în ziua când va lua cunoștință de ele, juruințele ei vor rămâne în picioare și făgăduielile cu care se va fi legat ea vor rămâne în picioare,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 și bărbatul ei va auzi și va tăcea la ea în ziua în care a auzit‐o; atunci juruințele ei vor sta și legăturile ei cu care și‐a legat sufletul vor sta.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 30:7
7 Iomraidhean Croise  

Femei-i zise: „Pedepsită Vei fi: durerea ta mărită, La fel însărcinarea ta. Vei naște greu. Dorința ta Va fi după al tău bărbat – El ca stăpân îți este dat!”


Nevestele ce s-au aflat Acolo, iute au strigat: „Dar când tămâie-i aduceam Și băutură îi jertfeam Împărătesei cea pe care Înaltul cerului o are, Bărbații noștri n-au știut? Făr’ a lor voie, am făcut Turte cu chipul ei și-apoi, I-am jertfit băutură noi?”


Atunci când fi-va măritată, Dacă este, cumva, legată De un cuvânt ce l-a rostit,


Dar dacă soțul nu voiește S-o lase, ci se-mpotrivește Să-și țină jurământul ei, Atuncea, acelei femei, Nu îi va fi-n seamă luat Cuvântul care și l-a dat; Iar Dumnezeu nu o să-i țină, Astfel, în seamă, nici o vină, Ci ea are a fi iertată De vorba ce-o ținea legată.


Căci dacă se căsătorește, Femeia care-i măritată, De-al ei bărbat, este legată, Prin Lege, numai cât trăiește Bărbatul; ea se pomenește A fi de legea-i dezlegată, Când soțu-i moare. Astfel, iată,


Ea a făcut o juruință, Căci avusese o dorință: „O, Doamne al oștirilor! Dacă vei fi îndurător, Dacă vei vrea a Te uita, Cu milă, către roaba Ta Și ai să-mi dai un fiu și mie, Atunci Ți-l voi închina Ție. Va fi-nchinat, lui Dumnezeu, În toată viața lui, mereu. Peste-al său cap, brici – niciodat’ – Să treacă, nu va fi lăsat.”


Atunci, bărbatul ei a zis: „Vreau ca al Domnului cuvânt, Să se-mplinească, pe pământ. Să faci după a ta dorință, După cum crezi de cuviință.” Ana, precum avea de gând, A stat acasă, până când, Pe al ei fiu l-a înțărcat.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan