Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 30:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Atunci când întâmpla-se-va Că o să-I facă cineva, O juruință, Domnului, Să-și împlinească-n fața Lui, Cuvântul pe cari l-a rostit, Tot ceea ce-a făgăduit.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

2 «Când un om face un jurământ Domnului sau rostește o promisiune, legându-se printr-o obligație, să nu-și încalce cuvântul! Să facă potrivit cu tot ce i-a ieșit din gură.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 «Când un om face o promisiune lui Iahve sau un jurământ, legându-se printr-o obligație, să nu își încalce cuvântul, ci să respecte tot ce a promis.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Moise le-a vorbit căpeteniilor triburilor fiilor lui Israél: „Acestea le poruncește Domnul:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Când un om va face o juruință Domnului sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduială, să nu-și calce cuvântul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieșit din gură.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Dacă un bărbat va jurui o juruință Domnului sau va jura un jurământ ca să‐și lege sufletul cu legătură, să nu‐și calce cuvântul: să facă potrivit cu tot ce a ieșit din gura lui.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 30:2
36 Iomraidhean Croise  

Și ai să-L rogi, iar Dumnezeu O să te-asculte tot mereu, Și juruințele făcute De tine-atunci, vor fi ținute.


Tot ce-am jurat eu, Domnului, Voi face-n fața tuturor Celor cari sunt al Său popor.


Tot ce-am jurat eu, Domnului, Voi împlini, în fața Lui, Precum și-n fața tuturor Celor cari sunt al Său popor.


Iată că jur – și tot mereu Voi ține jurământul meu – Că legile de Tine date Le voi păzi, cu scumpătate.


Omul acel nu clevetește Cu limba lui, nu făptuiește – Nicicând, la nimeni – nici un rău, Și nici peste-un aproape-al său, Ocară, nu aruncă el.


Pricina laudelor care Le voi aduce-n adunare, Tu Doamne ai să fii mereu, Iar a mea juruință, eu Am s-o-mplinesc necontenit, În fața celor ce-au vădit Că teamă au avut de Tine.


Doar mulțumiri, lui Dumnezeu, Să-I aduci jertfă. Ne-ncetat, Să împlinești ce I-ai jurat, Celui Prea-Nalt, precum vorbești.


La cei cu care viețuiau În pace, grabnic ei s-au dus Și-n urmă mâinile au pus Pe acei oameni și-au călcat Chiar legământul încheiat.


Am să-mplinesc, neîncetat, Tot ceea ce eu Ți-am jurat Și-Ți aduc jertfe cu menire De jertfe pentru mulțumire.


Să-i faceți toți, lui Dumnezeu, Doar juruințe și să știți, În urmă, să le împliniți! Toți cei care-L înconjurați, Daruri bogate să Îi dați, Pentru că El S-a arătat Un Dumnezeu înfricoșat!


Să nu ia-n deșert, cineva, Numele Domnului, cumva. Căci Dumnezeu, nepedepsit – Pe cel care a îndrăznit Să ia-n deșert Numele Lui – Nu o să-l lase. Nimănui, Acest fapt, nu-i e-ngăduit, Și aspru fi-va pedepsit.


E, pentru om, o cursă mare, Să facă-n pripă – când cuvântă Grăbit – o juruință sfântă Și după ce-a făgăduit Doar, să-și dea seama cea vorbit.


Sau dacă întâmpla-se-va Ca să vorbească cineva, Făr’ a-și lua seama la gură – Cu ușurință – și se jură Că o să facă rău sau bine Și-apoi, abia la urmă-i vine În minte faptul c-a greșit, Iată ce trebuie-mplinit:


Iată, pe vârful muntelui, Se-arată pașii solului Acela cari pacea vestește. Acuma dar, îți prăznuiește Iudo, acele zile care Menite-ți sunt de sărbătoare Și împlinește de îndat’, Tot ceea ce tu ai jurat! Află că prin mijlocul tău, Acela care este rău Nu va mai trece. Negreșit, Acela fi-va nimicit…


Israelul, când a văzut Lucrul acesta, I-a făcut, Lui Dumnezeu, o juruință: „Dacă găsești de cuviință Ca să ne dai acest popor, Cetățile ce-s ale lor, În mâini, le nimicim pe toate, Îndată, fără doar și poate.”


Când o femeie va avea O hotărâre ca să ia, Fiind încă în casa lui – Adică-n casa soțului –


Zidiți cetăți – precum doriți – Ca, pruncii, să v-adăpostiți. Faceți ocoale, pregătite Numai pentru-ale voastre vite, Exact așa cum v-ați dorit. Faceți dar tot, cum ați vorbit!”


Vai vouă povățuitori! Voi care, deși orbi sunteți, Ați îndrăznit ca să spuneți: „Pe Templu, dacă cineva, Să jure, întâmpla-se-va, De jurământ, nu e legat. Însă, dacă va fi jurat Pe tot aurul Templului, E prins de jurământul lui.”


De-asemeni, ați mai spus ceva: „De cumva, întâmpla-se-va Să jure omul, pe altar, Nu e nimic atuncea. Dar, Jurând pe darul așezat Peste altar, va fi legat De jurământul său, făcut, Și-acela trebuie ținut.”


De dimineață, au venit Iudeii și au uneltit, Iar după-aceea, s-au legat Toți, cu blestem, și s-au jurat Să nu mănânce nimenea, Nimic, nici apă să nu bea, Pân’ Pavel nu va fi ucis.


La preoți, ei merseră deci – Și la bătrâni – și-au cuvântat: „Cu un blestem, noi ne-am legat: Să nu gustăm nimic – am zis – Până când nu va fi ucis


Căci peste patruzeci vor sta, La pândă, ca să îl omoare. Legat, acum, e fiecare, Printr-un blestem, cum că nu bea Și nu mănâncă, nimenea, Până când nu vor fi-mplinit Tot ceea ce au plănuit. Ei, așadar, vor aștepta, Numai făgăduința ta.”


„Martor, Îl iau, pe Dumnezeu, În fața sufletului meu, Că, la Corint, nu am venit, Căci să vă cruț, eu am dorit.


Iefta, atunci, i-a însoțit Și-n Galaad a revenit. Poporul Galaadului L-a așezat în fruntea lui, Iar el, la Mițpa, a venit Și-acolo, iarăși, a rostit – Față de Domnul – tot ce-a spus, Din țara Tob, când l-au adus.


Când timpul i s-a împlinit, La al ei tată a venit, Iar el a împlinit, îndat’ – Totul – așa cum a jurat Atunci, în fața Domnului. Fecioară fost-a fiica lui,


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan