Numeri 30:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Dar dacă soțul nu voiește S-o lase, ci se-mpotrivește Să-și țină juruința ei, Atuncea, acelei femei, Nu îi va fi-n seamă luat Cuvântul care și l-a dat; Iar Dumnezeu nu o să-i țină, Astfel, în seamă, nici o vină, Ci ea are a fi iertată, De vorba ce-o ținea legată. Cuvântul ei nu-i prețuit, Căci soțul i s-a-mpotrivit.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

¹² Dar, dacă soțul ei le desființează în ziua când aude despre ele, atunci orice rostire a buzelor ei cu jurământ sau orice obligație prin care s-a legat nu va rămâne valabilă; soțul ei le-a desființat și Domnul o va ierta.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Dar dacă soțul ei le desființează valabilitatea în ziua când aude despre ele, atunci niciuna dintre promisiunile sau obligațiile prin care s-a legat cu gura ei, nu va mai fi valabilă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² și soțul ei aude, dar tace față de ea și nu o oprește, rămân [în picioare] toate voturile și toate obligațiile prin care și-a legat sufletul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² dar, dacă bărbatul ei nu le primește în ziua când află de ele, orice juruință și orice făgăduială ieșite de pe buzele ei nu vor avea niciun preț, bărbatul ei nu le-a primit; și Domnul o va ierta.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Dar dacă bărbatul ei le‐a desființat în ziua în care le‐a auzit, atunci orice a ieșit de pe buzele ei cu privire la juruințele ei sau cu privire la legăturile sufletului ei, nu va sta; bărbatul ei le‐a desființat și Domnul o va ierta.

Numeri 30:12 Iomraidhean Croise

Ieremia 44:17

Doar ce am spus, să împlinim! De-aceea o să-i dăruim Tămâie și o s-o cinstim Pe-mpărăteasa cea pe care Înaltul cerului o are. Jertfe de băutură, noi O să-i aducem mai apoi, Așa precum i-au dăruit Ai noști’ părinți, când au trăit, Cu cei ce fost-au așezați Peste popor ca împărați, Precum și cu aceia cari În Iuda s-au vădit mai mari. Vom face precum e știut Că peste tot s-a mai făcut, În Iuda și-n Ierusalim. Vom face așa precum știm, Pentru că astfel când făceam, Parte de pâine noi aveam. Eram cu toții fericiți, Căci de necaz n-am fost loviți!

Ieremia 44:19

Nevestele ce s-au aflat Acolo, iute au strigat: „Dar când tămâie-i aduceam Și băutură îi jertfeam Împărătesei cea pe care Înaltul cerului o are, Bărbații noștri n-au știut? Făr’ a lor voie, am făcut Turte cu chipul ei și-apoi, I-am jertfit băutură noi?”

Numeri 15:25

Preotu-n urmă va avea Să facă, prin a sa menire, Pentru popor, o ispășire. Prin jertfele care s-au dat, Păcatul său va fi iertat, Pentru că n-a fost săvârșit De nimenea, în mod voit.

Numeri 15:28

Și preotului să o dea; Acesta, prin a sa menire, Are să facă ispășire Apoi, în fața Domnului, Pentru păcatul omului Aceluia care-a greșit Fără ca el să fi voit.

Numeri 30:11

Iar el, când află, nu îi spune Nimic – deci nu i se opune – Atuncea, juruința ei – Cuvântul acelei femei – E în picioare și-mplinit Trebuie, ce-a făgăduit.

Numeri 30:13

Bărbatul ei, după voință, Poate-ntări o juruință Sau dimpotrivă – de nu-i place – E-ndreptățit a i-o desface.

Numeri 30:5

Dar dacă tatăl nu voiește S-o lase, ci se-mpotrivește Și nu aprobă vrerea ei, Atuncea, acelei femei, Nu îi va fi-n seamă luat, Cuvântul care și l-a dat; Iar Dumnezeu nu o să-i țină, Astfel, în seamă, nici o vină, Ci ea are a fi iertată, Pentru că nu a fost lăsată Să-și țină a sa juruință, Prin a tatălui ei voință.

Numeri 30:8

Dar dacă soțul nu voiește S-o lase, ci se-mpotrivește Să-și țină jurământul ei, Atuncea, acelei femei, Nu îi va fi-n seamă luat Cuvântul care și l-a dat; Iar Dumnezeu nu o să-i țină, Astfel, în seamă, nici o vină, Ci ea are a fi iertată De vorba ce-o ținea legată.

1 Corinteni 11:3

Dar vreau să știe fiecare, Cum că Hristos este Cel care E Capul, oricărui bărbat. Bărbatu-apoi, e așezat Să fie cap, pentru femei, Iar Dumnezeu dar, dragii mei, Întotdeauna, ne-ndoios, Este chiar Capul lui Hristos.

1 Samuel 1:23

Atunci, bărbatul ei a zis: „Vreau ca al Domnului cuvânt, Să se-mplinească, pe pământ. Să faci după a ta dorință, După cum crezi de cuviință.” Ana, precum avea de gând, A stat acasă, până când, Pe al ei fiu l-a înțărcat.