Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 29:1 - Biblia în versuri 2014

1 „În prima zi, voiesc apoi – A luni-a șaptea – pentru voi, Să fie-o sărbătoare mare. Veți ține-o sfântă adunare Și nimenea nu va putea, Lucrări de slugă-a face-n ea.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

1 În prima zi a lunii a șaptea să aveți o adunare sfântă. Să nu faceți nicio muncă obișnuită în timpul ei. Este ziua când veți suna din trâmbiță.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 În prima zi din a șaptea lună, să aveți o adunare sfântă. Atunci să nu faceți nicio muncă specifică celorlalte zile. Aceasta este ziua când veți suna din goarne.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 În luna a șaptea, în prima zi a lunii, să aveți o convocare sfântă: să nu faceți nicio lucrare servilă! Să fie pentru voi o zi a Sunatului [din trâmbiță]!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 În luna a șaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveți o adunare sfântă: atunci să nu faceți nicio lucrare de slugă. Ziua aceasta să fie vestită între voi cu sunet de trâmbiță.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și în luna a șaptea, la întâi ale lunii să aveți o adunare sfântă, să nu faceți niciun lucru de muncă; să vă fie o zi de suflare din trâmbițe!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 29:1
21 Iomraidhean Croise  

Tot Israelul a venit, Chivotul, de l-a însoțit, Cu strigăte de bucurie, Cu chiote și veselie, Sunând din goarne-n a lui cale, Din trâmbițe și din chimvale, Făcând lăutele să sune Și harfele ca să răsune.


Când luna-a șaptea începuse – Din prima zi – au fost aduse Jertfe în dar, cari se socot A fi drept ardere de tot Făcute-n cinstea Domnului, Cu toate că la Templul Lui, Lucrarea încă nu-ncepuse, Căci temelii nu au fost puse.


Întreg soborul de preoți, Și-asemenea Leviții toți, Cu cântăreți, cu ușieri, Cu slujitori și cu străjeri Și cu întregul lor popor S-au așezat în țara lor, Stând în cetățile pe care, Țara lui Israel le are.


Preotul Ezra a venit Și oamenilor le-a citit Legea lui Moise. Adunați, Erau femei, cât și bărbați Care, cu toți se dovedeau Că Legea o înțelegeau. Luna a șaptea începea, Fiind întâia zi din ea.


Din trâmbițe răsunătoare, Sunați, în zi de sărbătoare, Când luna nouă o să vină Sau când apărea luna plină!


Ferice de poporul care Cunoaște glasul ce îl are Trâmbița Ta, iar pe-a lui cale, Este lumina Feței Tale!


Urmează altă sărbătoare – A secerișului – în care Va trebui să prăznuiești Recolta ce o dobândești Întâi, din lucrul câmpului, Din roadele pământului. Deci sărbătoarea roadelor – Adică a strângerii lor – Să știi că se sărbătorește Atunci când anul se sfârșește – Când strânge-vei rodul bogat, Pe care câmpul ți l-a dat.


A săptămânilor serbare, Voiesc s-o țină, fiecare. O altă sărbătoare-apoi, Pe care-o veți mai ține voi, E-a roadelor pământului, La seceratul grâului; Iar sărbătoarea roadelor S-o țineți la culesul lor, Deci la sfârșitul anului.


Trâmbița tare o să sune, În acea zi, și-o să se-adune Cei ce-n Egipt sunt surghiuniți Sau în Asiria-s fugiți. Vor merge înaintea Lui, Să se închine Domnului, Urcând pe muntele Lui sfânt, Căci la Ierusalim ei sânt.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


În ziua-ntâi de sărbătoare, S-aveți o sfântă adunare. Atuncea, voi sunteți opriți, Lucrări de slugă, să-mpliniți.


Dar Domnul, pe deasupra lor Se-arată, iar săgeata Lui, Asemenea fulgerului Are să fie, când pornește. El, trâmbița, Își pregătește. Apoi, o ia și trâmbițează Puternic și înaintează În vijelia ce se-arată A fi în miazăzi iscată.


„Când de pe câmp veți strânge voi Întâiul rod, să știți apoi, Să Îi aduceți Domnului, Un dar, ca jertfă-n fața Lui. Să dați ăst dar pentru mâncare, Numai la sărbătoarea care Înseamnă, pentru-al vost’ popor, Sfârșitul săptămânilor, Care – precum v-am arătat – La Cincizecime, e serbat. În acea zi de sărbătoare, S-aveți o sfântă adunare. Lucru de slugă, nimenea, Să facă-atunci, nu va putea.


„A cincisprezecea zi apoi – A luni-a șaptea – pentru voi, Va-ncepe-o sărbătoare mare. Veți ține-o sfântă adunare, Și nimenea nu va putea Lucru de slugă-a face-n ea; Iar sărbătoarea, să se știe Că șapte zile o să ție, Pentru cinstirea Domnului.


O ardere de tot apoi, Lui Dumnezeu, să Îi dați voi. Această jertfă, pregătită A fi de flăcări mistuită – Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut – O să cuprindă-n acest fel, Atuncea, numai un vițel Și un berbec, precum și miei: Șapte la număr, vor fi ei, Fără cusur. Precum se știe, De-un an ei trebuie să fie.


A opta zi de sărbătoare, Veți ține iar, o adunare. Nici o lucrare, nimenea – De slugă – nu va face-n ea.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan