Numeri 28:9 - Biblia în versuri 20149 „Când vine ziua de Sabat, Iată ce jertfe-aveți de dat: Întâi trebuie dat doi miei – Fără cusur să fie ei Și-un an să aibă fiecare. Apoi, din a făinii floare, Un dar, urmează, ca să dați. Din efă deci, o să luați Două zecimi, în care voi, Ulei, s-adăugați apoi. Veți mai aduce o măsură Din jertfa pentru băutură. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească9 În ziua de Sabat, să aduceți doi miei de un an, fără cusur, un dar de mâncare din două zecimi de efă de făină aleasă, amestecată cu ulei și o jertfă de băutură. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20189 În ziua destinată Sabatului, să aduceți un sacrificiu format din doi miei de un an, fără defect. Să îi adăugați un dar de mâncare format din două zecimi de efă de făină având cea mai bună calitate și care a fost amestecată cu ulei, plus un sacrificiu de băutură. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20209 În ziua sabátului, [să aduceți] doi miei de un an, fără cusur, și, ca ofrandă, două zecimi [dintr-o éfă] de făină aleasă, frământată cu untdelemn, împreună cu jertfa sa de băutură! Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu9 În ziua Sabatului, să aduceți doi miei de un an fără cusur și, ca dar de mâncare, două zecimi de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn, împreună cu jertfa de băutură. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 19319 Și în ziua sabatului, doi miei de un an fără cusur și două zecimi de floarea făinii frământată cu untdelemn ca dar de mâncare și darul său de băutură. Faic an caibideil |
În Tir, pe-atuncea, așezat Era Hiram, drept împărat. Când Solomon, soli, a trimis, Către Hiram, astfel, a zis: „Ascultă dar, cuvântul meu: Cum i-ai făcut tatălui meu – Lui David, căruia i-ai dat Lemne de cedru de-a-nălțat O casă pentru locuit – Te rog acuma, negreșit, Și mie să îmi faci la fel Și să-mi trimiți cedri, astfel.
Căci vreau, Numelui Domnului, Să Îi ridic o casă-a Lui, Pe cari s-o-nchin lui Dumnezeu, Unde apoi, să ard mereu, Tămâia cea mirositoare Și să aduc pâinea pe care O pun în fața Domnului. De-asemenea, în casa Lui, Jertfe-am s-aduc, ce se socot A fi drept ardere de tot. Aceste jertfe-s necurmate, Iar ele trebuie-a fi date În zorii zilei și-apoi iară, Atuncea când se face seară. Jertfele-acestea – ne-ncetat – Se dau și-n zile de Sabat, De lună nouă, după care Și-n fiecare sărbătoare A Domnului, ce-i rânduită, De legea Lui statornicită Pentru vecie-n Israel.
Jertfele fost-au dăruite După cum fost-au rânduite De către Moise: se dădeau Jertfe cari zilnice erau, Jertfe, apoi, pentru Sabat, Jertfe care s-au așezat La lună nouă, jertfe care Se aduceau de sărbătoare – De trei ori, într-un an, la rând – De fiecare dată când E praznicul azimilor, Sau cel al săptămânilor, Precum și-atuncea când apare A corturilor sărbătoare.
Dacă îți vei opri, de-ndat’, Picioru-n ziua de Sabat Și nu vei mai găsi cu cale Să îți faci gusturile tale În a Mea sfântă zi și dacă Sabatul Meu are să-ți placă Și fi-va a ta desfătare, Ca să-l sfințești fără-ncetare Pe al tău Domn și Dumnezeu, Dacă Îl vei slăvi mereu Și dacă ai să Îl cinstești, Dacă nu te-ndeletnicești Mereu cu treburile tale, Dacă urmezi căile Sale Și nu te ții de drumul tău Care te duce doar la rău, Dacă apoi tu ai să știi Ca să te lași de flecării,
Al doilea miel va fi adus Când se-nserează – cum am spus. Să-l însoțiți pe fiecare, Cu darul dat pentru mâncare Și totodată, c-o măsură Din jertfa pentru băutură, La fel precum s-a procedat La jertfa care-n zori s-a dat. Aceasta-i jertfa pregătită A fi de flăcări mistuită Și care, un miros plăcut, Domnului, Îi va fi făcut.”