6 Darul acesta, îl socot Să-Mi fie ardere de tot. Ea trebuie-a fi necurmată, La fel precum a fost cea dată La muntele Sinai. Să fie O jertfă, cum Îmi place Mie, Adică una pregătită A fi de flăcări mistuită, Cari, pentru Domnul, a făcut – În față-I – un miros plăcut.
6 Acesta este un sacrificiu ars integral în mod continuu, conform regulii care a fost stabilită la muntele Sinai. El produce o aromă plăcută, fiind un sacrificiu consumat de foc pentru Iahve.
Căci vreau, Numelui Domnului, Să Îi ridic o casă-a Lui, Pe cari s-o-nchin lui Dumnezeu, Unde apoi, să ard mereu, Tămâia cea mirositoare Și să aduc pâinea pe care O pun în fața Domnului. De-asemenea, în casa Lui, Jertfe-am s-aduc, ce se socot A fi drept ardere de tot. Aceste jertfe-s necurmate, Iar ele trebuie-a fi date În zorii zilei și-apoi iară, Atuncea când se face seară. Jertfele-acestea – ne-ncetat – Se dau și-n zile de Sabat, De lună nouă, după care Și-n fiecare sărbătoare A Domnului, ce-i rânduită, De legea Lui statornicită Pentru vecie-n Israel.
Chiar împăratul a luat, Din avuția lui, și-a dat O parte foarte însemnată, Parte care fusese dată Spre a fi jertfe pregătite. Acele jertfe-s socotite Arderi de tot. Seară de seară, Precum și dimineața, iară, Jertfele fost-au pregătite. De-asemeni, fost-au dăruite De lună nouă, de Sabat, De sărbători – neîncetat – Cum cere Legea Domnului.
A corturilor sărbătoare, A prăznuit-o fiecare, Așa după cum se cerea – Cum se scrisese despre ea – Și-arderi de tot au dăruit, După cum fost-a poruncit Că trebuie ca să se dea În fiecare zi, din ea.
Domnul, cu Moise, când vorbea, Pe muntele Sinai ședea. Când a sfârșit de cuvântat, Table de piatră, El i-a dat, Lui Moise. Două au fost ele. S-a scris, pe tablele acele, Cu degetul lui Dumnezeu, Pentru ca astfel, tot mereu, Bine păstrate, să se ție, Spre a servi drept mărturie.
La el, va fi adăugat Și darul de mâncare dat. A șasea parte să se ia, Din efă, când o să se dea Darul ce este rânduit. Cu untdelemn va fi-nsoțit, Căci dintr-un hin o să se ia A treia parte, să se dea, Spre-a se stropi, în acest fel, Floarea făini-apoi, cu el. Acesta este darul care Trebuie dat pentru mâncare Și e o lege, să se știe, Care va ține pe vecie, Privind darul ce e adus Și-n fața Domnului e pus!
În fiecare dimineață Venită peste-a lumii față, Veți da un miel și darul care Este menit pentru mâncare, La care trebuie, apoi, Și untdelemn să puneți voi. O ardere de tot să fie Toate acestea, pe vecie.”
Aste porunci, Domnul le-a dat, Lui Moise-atunci când a urcat Pe muntele Sinai. Prin el, Copiilor lui Israel, Ele le-au fost apoi aduse, Așa precum Domnul ceruse.
„Să duci porunca Domnului, Pentru Aron și fiii lui. Să spui așa, precum socot: „Dau legea arderii de tot, Pe care vreau să o păziți: Tot ceea ce o să jertfiți, Ca ardere de tot să-Mi dați, Pe-altar, voiesc, să-Mi așezați. Jertfa va sta, pe vatra lui, Arsă de para focului, Întreaga noapte, timp în care, El arde-va fără-ncetare.
Jertfe și daruri de mâncare Mi-ați dăruit voi Mie oare, Când în pustie v-ați aflat Și patruzeci de ani ați stat? Îmi spune tu, casă pe care Neamul lui Israel o are, Ce jertfe tu Mi-ai dăruit, Când prin pustiu ai rătăcit?
S-aduceți darul de mâncare, Luat din a făinii floare. A zecea parte s-o luați Din efă și s-o frământați Cu untdelemnul de măsline Care au fost sfărmate bine. Din untdelemnu-acesta fin, Să folosiți un sfert de hin.
Mai trebuie și o măsură Din jertfa pentru băutură, Pe care o veți da din vin. Ea va avea un sfert de hin. Ca jertfa să fie plăcută Lui Dumnezeu, va fi făcută În locul sfânt. Să dați astfel, Câte o jertfă, pentr-un miel.
Și chiar dacă, într-un târziu, Va trebui ca eu să fiu Turnat – precum e o măsură De jertfă, pentru băutură – Pe jertfa și pe slujba voastră, Ce-o faceți, în credința noastră, Să știți că-s fericit apoi, Și că mă bucur, pentru voi.