Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 28:3 - Biblia în versuri 2014

3 De-asemenea, poporului, În felu-acesta, să-i mai spui: „Iată ce jertfă mistuită De flăcări, fi-va pregătită, Zilnic, în fața Domnului, Ca ardere pe-altarul Lui: Doi miei de-un an, să pregătiți – Fără cusur – și să-i jertfiți. Aceste jertfe, le socot Să-Mi fie arderea de tot Care, mereu, trebuie dată, Pentru că ea e necurmată.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

3 Să le mai spui: «Iată jertfa mistuită de foc pe care va trebui s-o aduceți Domnului: doi miei de un an, fără cusur, ca ardere-de-tot continuă, în fiecare zi.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Să le mai spui: «Acesta este sacrificiul consumat de foc pe care trebuie să îl aduceți lui Iahve în fiecare zi: doi miei de un an, fără defect, ca sacrificiu ars integral. Ei să fie aduși continuu.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Spune-le: «Aceasta să fie jertfa prin foc pe care să o aduceți Domnului: doi miei de un an, fără cusur, în fiecare zi, ca ardere de tot permanentă.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Să le spui: ‘Iată jertfa mistuită de foc pe care o veți aduce Domnului: în fiecare zi, câte doi miei de un an fără cusur, ca ardere-de-tot necurmată.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și să le zici: Aceasta este jertfa arsă cu foc pe care o veți aduce Domnului: doi miei de un an fără cusur, zi de zi, ca ardere de tot necurmat.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 28:3
25 Iomraidhean Croise  

Spre a da jertfe Domnului, În zori și seara-n fața Lui. Aceste jertfe se socot A fi drept ardere de tot Și trebuit-au dăruite Așa cum fost-au rânduite În legea Domnului, pe care, Neamul lui Israel o are.


Jertfele fost-au dăruite După cum fost-au rânduite De către Moise: se dădeau Jertfe cari zilnice erau, Jertfe, apoi, pentru Sabat, Jertfe care s-au așezat La lună nouă, jertfe care Se aduceau de sărbătoare – De trei ori, într-un an, la rând – De fiecare dată când E praznicul azimilor, Sau cel al săptămânilor, Precum și-atuncea când apare A corturilor sărbătoare.


După aceea, a fost dată Jertfa ce este necurmată, De lună nouă și cea care Se-aduce pentru sărbătoare. Pe lângă jertfele-arătate, De-asemenea au mai fost date Și jertfe care se vădeau De bună voie, că erau. Ele-au fost date Domnului, De către-ntreg poporul Lui.


O oaste, va trimite el, Spurcând Locașul sfânt astfel Și cetățuia, totodată. Va face, jertfa necurmată Să înceteze și va pune A pustiirii urâciune, În loc. O să se folosească De lingușiri, s-ademenească Pe cei cari, împotrivă, sânt, Căci rupt-au legământul sfânt.


De când n-o să mai fie dată Jertfa ce este necurmată, De când se-așează peste fire A urâciunii pustiire, Pe-al timpului răboj, trecute Mai sunt o mie două sute Și nouăzeci de zile. Iată,


În urmă, el s-a înălțat Și a ajuns pân’ la cel care Peste oștire-a fost mai mare, Smulgându-i jertfa necurmată, Spurcându-i astfel totodată, Locul locașului său sfânt.


Un sfânt, apoi, a început A glăsui și, de îndat’, Alt sfânt apoi l-a întrebat: „Spune-mi, în câtă vreme, oare, Se va-mplini vedenia care Privește jertfa necurmată? Deci, când va fi ea desființată? Apoi, în câtă vreme, oare, Se va-mplini vedenia care Arată cu deosebire Spre-a urâciunii pustiire? Și până când, călcate sânt Oștirea și Locașul sfânt?”


Preoți-apoi, care – cum știi, Vor fi ai lui Aron copii – Au să le-așeze peste jar, Pe focul făcut pe altar, Deasupra arderii de tot. Această jertfă, o socot Adusă-n fața Domnului Și arsă-n para focului, Prin care, un miros, plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.


„Să duci porunca Domnului, Pentru Aron și fiii lui. Să spui așa, precum socot: „Dau legea arderii de tot, Pe care vreau să o păziți: Tot ceea ce o să jertfiți, Ca ardere de tot să-Mi dați, Pe-altar, voiesc, să-Mi așezați. Jertfa va sta, pe vatra lui, Arsă de para focului, Întreaga noapte, timp în care, El arde-va fără-ncetare.


Să vă-ndreptați și-n locu-acel, Degrabă să păcătuiți! Și spre Ghilgal să vă zoriți Ca și mai mult, acolo, voi, Păcatul să-l sporiți apoi! Aduceți jertfe dimineața, Când zorile-și arată fața, Iar tot la trei zile apoi, Aduceți zeciuială voi!


Toate acestea le socot Să-Mi fie arderea de tot, A unei zile de Sabat, Afară de ce va fi dat Zilnic, ca arderi necurmate, Așa cum fost-au așezate, Și însoțite de-o măsură Din jertfa pentru băutură.


Va trebui ca, mai apoi, Un țap să mai aduceți voi, Lui Dumnezeu, având menire, De jertfă pentru ispășire. Ea – în afară – va fi dată, De arderea ce-i necurmată, Precum și peste-acea măsură Din jertfa pentru băutură.”


Acestea fi-vor dăruite, Pe lângă jertfele gătite, Care – în zori – trebuie date Și cari sunt jertfe necurmate.


Date vor fi jertfele-acele, În șapte zile. Astfel, ele Sunt hrana jertfei pregătită A fi de flăcări mistuită, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut. Pe lângă jertfa necurmată, Să mai aduceți, totodată – Precum v-am spus – și o măsură, Din jertfa pentru băutură.


Aceste jertfe vor fi date, Pe lângă cele necurmate Și darul lor pentru mâncare. Mieii aduși de adunare, Fără cusur vor fi. Să știți Că trebuie să dăruiți, Pe lângă-acestea, și-o măsură Din jertfa pentru băutură.”


Mieii pe care-i pregătiți, Iată cum vreau să îi jertfiți: Pe primul, când se luminează; Pe-al doilea, când se înserează.


Să dați un țap, având menire, De jertfă pentru ispășire. Aceste jertfe vor fi date, Pe lângă cele necurmate Și darul lor pentru mâncare, Luat din a făinii floare, Cu jertfa lor de băutură, Cum e cerută ca măsură, Și-s date-n mod obișnuit, Așa precum e rânduit.”


Să dați un țap, având menire De jertfă pentru ispășire. Aceste jertfe vor fi date, Pe lângă cele necurmate Și darul lor pentru mâncare Luat din a făinii floare, Cu jertfele de băutură, Precum se cere, ca măsură.


Aceste jertfe vor fi date, Pe lângă cele necurmate Și darul lor pentru mâncare, Și-afară de acelea care Se-aduc, în fiecare lună. Întotdeauna, să se pună, Lângă acestea, și-o măsură Din jertfa pentru băutură. Toate, voiesc să fie date, După poruncile-așezate, Așa precum le-am rânduit, Așa precum am poruncit. Ele sunt jertfe pregătite A fi de flăcări mistuite, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.”


Ioan, văzându-L pe Iisus – A doua zi – venind, a spus: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Care, al lumii păcat greu, O să-l ridice. Despre El,


Deci, după ce s-a întocmit Totul, precum s-a poruncit, Vin preoții care slujeau La cort. Aceștia pătrundeau, În interiorul cortului, În prima încăpere-a lui.


Când au văzut a ei urgie, Locuitorii care sânt Pe fața-ntregului pământ, Îndată i s-au închinat. În al lor număr au intrat Numai acei oameni anume, Cari nu-și aveau scris al lor nume, În cartea vieții – carte care, În stăpânirea Lui o are De când pământul s-a-ntrupat, Mielul, cari fost-a junghiat.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan