Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 28:11 - Biblia în versuri 2014

11 La începutul luni-apoi, Vreau alte jertfe de la voi, Pe care am să le socot Să-Mi fie drept arderi de tot: Vreau un berbec și doi viței, Precum și încă șapte miei De-un an, care – precum se știe – Fără cusur voiesc să fie.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

11 La începutul fiecărei luni să aduceți ca ardere-de-tot Domnului doi tauri, un berbec și șapte miei de un an, fără cusur.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 În prima zi a fiecărei luni, să aduceți ca sacrificiu ars integral lui Iahve doi viței, un berbec și șapte miei de un an – toți fără defect.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 La începutul lunilor voastre, să aduceți ca ardere de tot Domnului doi viței, un berbec și șapte miei de un an, fără cusur!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 La începutul lunilor voastre, să aduceți, ca ardere-de-tot Domnului, doi viței, un berbec și șapte miei de un an fără cusur

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Și la începutul lunilor voastre să aduceți ardere de tot Domnului: doi viței din cireadă și un berbece, șapte miei de un an fără cusur,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 28:11
32 Iomraidhean Croise  

Omul a zis: „Pentru ce vrei, Să mergi acum, la Elisei? Nu-i lună nouă, nici Sabat!” „Vreau să vorbesc cu el, de-ndat’”– Zise femeia – „Fii pe pace!” El a răspuns: „Fă cum îți place!”


De-asemenea, ei aduceau Și jertfele ce se dădeau Lui Dumnezeu și se socot A fi drept ardere de tot, Așa cum fost-a așezat A fi în zile de Sabat, Percum și-n lună nouă, ori În zilele de sărbători. Ei făceau ce s-a poruncit, Prin obiceiul rânduit.


În Tir, pe-atuncea, așezat Era Hiram, drept împărat. Când Solomon, soli, a trimis, Către Hiram, astfel, a zis: „Ascultă dar, cuvântul meu: Cum i-ai făcut tatălui meu – Lui David, căruia i-ai dat Lemne de cedru de-a-nălțat O casă pentru locuit – Te rog acuma, negreșit, Și mie să îmi faci la fel Și să-mi trimiți cedri, astfel.


Căci vreau, Numelui Domnului, Să Îi ridic o casă-a Lui, Pe cari s-o-nchin lui Dumnezeu, Unde apoi, să ard mereu, Tămâia cea mirositoare Și să aduc pâinea pe care O pun în fața Domnului. De-asemenea, în casa Lui, Jertfe-am s-aduc, ce se socot A fi drept ardere de tot. Aceste jertfe-s necurmate, Iar ele trebuie-a fi date În zorii zilei și-apoi iară, Atuncea când se face seară. Jertfele-acestea – ne-ncetat – Se dau și-n zile de Sabat, De lună nouă, după care Și-n fiecare sărbătoare A Domnului, ce-i rânduită, De legea Lui statornicită Pentru vecie-n Israel.


Jertfele fost-au dăruite După cum fost-au rânduite De către Moise: se dădeau Jertfe cari zilnice erau, Jertfe, apoi, pentru Sabat, Jertfe care s-au așezat La lună nouă, jertfe care Se aduceau de sărbătoare – De trei ori, într-un an, la rând – De fiecare dată când E praznicul azimilor, Sau cel al săptămânilor, Precum și-atuncea când apare A corturilor sărbătoare.


După aceea, a fost dată Jertfa ce este necurmată, De lună nouă și cea care Se-aduce pentru sărbătoare. Pe lângă jertfele-arătate, De-asemenea au mai fost date Și jertfe care se vădeau De bună voie, că erau. Ele-au fost date Domnului, De către-ntreg poporul Lui.


Și pentru pâinea Domnului – De punere-naintea Lui – Această plată se vădea. De-asemenea, ea trebuia Și pentru jertfa necurmată, Ori pentru cea – de Sabat – dată, Sau când o luna nouă-apare, Ori când este vreo sărbătoare; Această plată se vădea – De-asemenea – că trebuia Pentru lucrările-nchinate, Ce pentru Dumnezeu sunt date, Ori pentru jertfe cu menire De jertfe pentru ispășire Și pentru tot ce se făcea La Templu, precum se cerea.


Iată că jertfe nu dorești, Dar de mâncare nu voiești, Ci doar atât că m-ai împuns Și-urechile mi le-ai străpuns. Nu ceri nici ardere de tot, Nici jertfe care se socot Daruri a fi de mulțumire, Pentru a face ispășire.


Iată că am venit la Tine, Pentru că voia Ta doresc, Acuma, să o împlinesc! În a mea inimă va sta, Întotdeauna, Legea Ta.


Din trâmbițe răsunătoare, Sunați, în zi de sărbătoare, Când luna nouă o să vină Sau când apărea luna plină!


Căci astă lege-a dat-o El, Pentru întregul Israel – Poruncă-i a Celui pe care, Iacov, drept Dumnezeu, Îl are,


Când luna nouă va să vie Și când Sabat are să fie, Cu toții vor veni la Mine, În fața Mea să se închine. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Să știți că poarta cea pe care Curtea din interior o are – Și e aflată-n răsărit – Va fi închisă, negreșit, În șase zile numărate Care de lucru sunt lăsate. Dar s-o deschideți de îndat’, Când vine ziua de Sabat. Aveți s-o mai deschideți voi Și-n zilele lunilor noi.


Iată ce o să dea apoi, Când va fi ziua lunii noi: Să dăruiască un vițel – Fără cusur să fie el – Cu un berbec și șase miei; Fără cusur să fie ei.


În urmă, daru-acele care O să îl dea pentru mâncare, De-o efă e, la un vițel. La un berbec, este la fel; Pentru un miel, să dăruiască Atâta cât o să voiască, Iar la o efă va avea Un hin de untdelemn să dea.


În vremea ce o să urmeze, Voi face ca să înceteze, Cu totul, a ei bucurie. Nici sărbători n-au să mai fie. Lunile noi vor fi luate, Cu praznice și cu Sabate.


Picioarele vor fi luate Și măruntaiele; spălate Vor fi cu apă, după care, Arse-au să fie, fiecare, De către preot, pe altar. Acesta fi-va, așadar, O ardere de tot, numită Jertfă de flăcări mistuită, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.”


Dacă ăst dar va fi, în urmă, Adus ca ardere de tot De la cireadă, Eu socot Ca două cereri să-mplinească: Să fie parte bărbătească Și fără de cusur să fie. Jertfa pe care Mi-o dă Mie, La ușa cortului, adusă Are să fie și-apoi pusă Acolo-n fața Domnului, Pentru a fi-nchinată Lui, Căci astfel doar darul făcut, Îi va fi Domnului, plăcut.


Picioarele vor fi luate Și măruntaiele. Spălate Vor fi cu apă, după care, Arse-au să fie fiecare – De către preot – pe altar. Acesta fi-va, așadar, O ardere de tot, numită Jertfă de flăcări mistuită, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.


Pasărea cade pe pământ, În laț, atuncea când nu sânt Întinse curse? Se ridică Lațul în sus, până nu pică Ceva în el? Sună – cumva –


Voi ziceți: „Când va trece, oare, Luna cea nouă, după care, Să vindem grâul adunat? Când trece ziua de Sabat, Să descuiem hambarele, Să micșorăm și efele, Siclul să îl mărim apoi, Să înstrâmbăm cumpăna noi Și pe-orice cale să-ncercăm, Cât vom putea, să înșelăm?


În zilele de bucurie Când, sărbători, au să se ție – Sau când aveți lunile noi – Din trâmbițe, să sunați voi. Atunci când jertfele, menite Arderi de tot, sunt pregătite, Și când, jertfe de mulțumire, Aduceți voi, să aveți știre, Din trâmbițe, ca să sunați, Căci dacă astfel vă purtați, Aminte-și va aduce-apoi, Al vostru Dumnezeu, de voi. Eu Domnul sunt. Voi fi, mereu, Al vostru Domn și Dumnezeu.”


O ardere de tot apoi, Lui Dumnezeu, să Îi dați voi. Această jertfă pregătită A fi de flăcări mistuită O să cuprindă doi viței Și un berbec și șapte miei Fără cusur, cari – să se știe – Că trebuiesc de-un an să fie.


Cum văd, păziți, acuma, voi, Vremi, zile, luni și ani apoi.


Deci, nimeni nu-ndrăznească-apoi, Ca să vă judece, pe voi, În ce privește o mâncare, O băutură oarecare, O sărbătoare anumită, O lună nouă născocită, Sau cu privire la Sabat,


De-aceea, după cum v-am spus, Cum ați știut ca să-L primiți Pe Domnul, trebuie să știți Ca să umblați, mereu, în El


David răspunse: „Mâine, iată Că luna nouă se arată Și trebuie să stau la masă, Cu tatăl tău, în a lui casă. Mă lasă dar, ca să mă duc, Pe câmp, căci vreau ca să apuc Să mă ascund. O să-mi găsesc, Un loc, să mă adăpostesc, Până sosește-a treia seară. Atunci doar, am să ies afară.


Fetele au răspuns, îndată: „În fața ta, se află, iată! Du-te dar, repede, la el! Astăzi venit-a omu-acel, Și este foarte ocupat, Căci tot poporu-i adunat Pentru că vor ca să se ducă Pe înălțimi, jertfe, s-aducă.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan