Căci vreau, Numelui Domnului, Să Îi ridic o casă-a Lui, Pe cari s-o-nchin lui Dumnezeu, Unde apoi, să ard mereu, Tămâia cea mirositoare Și să aduc pâinea pe care O pun în fața Domnului. De-asemenea, în casa Lui, Jertfe-am s-aduc, ce se socot A fi drept ardere de tot. Aceste jertfe-s necurmate, Iar ele trebuie-a fi date În zorii zilei și-apoi iară, Atuncea când se face seară. Jertfele-acestea – ne-ncetat – Se dau și-n zile de Sabat, De lună nouă, după care Și-n fiecare sărbătoare A Domnului, ce-i rânduită, De legea Lui statornicită Pentru vecie-n Israel.
Numeri 28:10 - Biblia în versuri 201410 Toate acestea le socot Să-Mi fie arderea de tot, A unei zile de Sabat, Afară de ce va fi dat Zilnic, ca arderi necurmate, Așa cum fost-au așezate, Și însoțite de-o măsură Din jertfa pentru băutură. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească10 Aceasta este arderea-de-tot pentru fiecare zi de Sabat, în afară de arderea-de-tot continuă și de jertfa de băutură. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 201810 Acestea vor fi aduse pentru fiecare zi de Sabat, ca să ardă integral, în afară de arderea integrală continuă și în afară de sacrificiul de băutură adăugat acesteia. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 202010 Aceasta este arderea de tot pentru fiecare zi de sabát, în afară de arderea de tot permanentă și jertfa ei de băutură. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu10 Aceasta este arderea-de-tot pentru fiecare zi de Sabat, afară de arderea-de-tot necurmată și jertfa ei de băutură. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 193110 Aceasta este arderea de tot a sabatului pentru fiecare sabat, afară de arderea de tot necurmată și darul său de băutură. Faic an caibideil |
Numeri 28:10
16 Iomraidhean Croise
Jertfele fost-au dăruite După cum fost-au rânduite De către Moise: se dădeau Jertfe cari zilnice erau, Jertfe, apoi, pentru Sabat, Jertfe care s-au așezat La lună nouă, jertfe care Se aduceau de sărbătoare – De trei ori, într-un an, la rând – De fiecare dată când E praznicul azimilor, Sau cel al săptămânilor, Precum și-atuncea când apare A corturilor sărbătoare.
Nu-Mi mai dați daruri de mâncare, Care nu sunt folositoare, Căci scârbă Mi se face Mie, Când voi Îmi dăruiți tămâie! Iată, nu mai vreau nici luni noi! Nu vreau Sabate, de la voi! Nu vreau nici sărbători în care, Vă strângeți toți, în adunare, Căci nu mai pot privi, cum știți Nelegiuirea s-o uniți Cu sărbătoarea, ne-ncetat!
De-asemenea, poporului, În felu-acesta, să-i mai spui: „Iată ce jertfă mistuită De flăcări, fi-va pregătită, Zilnic, în fața Domnului, Ca ardere pe-altarul Lui: Doi miei de-un an, să pregătiți – Fără cusur – și să-i jertfiți. Aceste jertfe, le socot Să-Mi fie arderea de tot Care, mereu, trebuie dată, Pentru că ea e necurmată.
„Când vine ziua de Sabat, Iată ce jertfe-aveți de dat: Întâi trebuie dat doi miei – Fără cusur să fie ei Și-un an să aibă fiecare. Apoi, din a făinii floare, Un dar, urmează, ca să dați. Din efă deci, o să luați Două zecimi, în care voi, Ulei, s-adăugați apoi. Veți mai aduce o măsură Din jertfa pentru băutură.
Aceste jertfe vor fi date, Pe lângă cele necurmate Și darul lor pentru mâncare, Și-afară de acelea care Se-aduc, în fiecare lună. Întotdeauna, să se pună, Lângă acestea, și-o măsură Din jertfa pentru băutură. Toate, voiesc să fie date, După poruncile-așezate, Așa precum le-am rânduit, Așa precum am poruncit. Ele sunt jertfe pregătite A fi de flăcări mistuite, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.”
Sanasan