Numeri 28:1 - Biblia în versuri 20141 Domnul, lui Moise, i-a vorbit, Și iată ce i-a poruncit: Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească1 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20181 Apoi Iahve i-a vorbit lui Moise, zicându-i: Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20201 Domnul i-a zis lui Moise: Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu1 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 19311 Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: Faic an caibideil |
Căci vreau, Numelui Domnului, Să Îi ridic o casă-a Lui, Pe cari s-o-nchin lui Dumnezeu, Unde apoi, să ard mereu, Tămâia cea mirositoare Și să aduc pâinea pe care O pun în fața Domnului. De-asemenea, în casa Lui, Jertfe-am s-aduc, ce se socot A fi drept ardere de tot. Aceste jertfe-s necurmate, Iar ele trebuie-a fi date În zorii zilei și-apoi iară, Atuncea când se face seară. Jertfele-acestea – ne-ncetat – Se dau și-n zile de Sabat, De lună nouă, după care Și-n fiecare sărbătoare A Domnului, ce-i rânduită, De legea Lui statornicită Pentru vecie-n Israel.
În urmă, Iehoiada – care Era, atunci, preotul mare – A-ncredințat preoților – Și-asemenea Leviților – Slujbele Casei Domnului, Așa precum, în vremea lui, Chiar David le-a statornicit, După cum Moise-a poruncit. Arderi de tot, ei aduceau Lui Dumnezeu și-și împlineau – În mijlocul cântărilor Și-al bucuriei – slujba lor, După poruncile lăsate De Moise, spre a fi urmate.
Chiar împăratul a luat, Din avuția lui, și-a dat O parte foarte însemnată, Parte care fusese dată Spre a fi jertfe pregătite. Acele jertfe-s socotite Arderi de tot. Seară de seară, Precum și dimineața, iară, Jertfele fost-au pregătite. De-asemeni, fost-au dăruite De lună nouă, de Sabat, De sărbători – neîncetat – Cum cere Legea Domnului.
Jertfele fost-au dăruite După cum fost-au rânduite De către Moise: se dădeau Jertfe cari zilnice erau, Jertfe, apoi, pentru Sabat, Jertfe care s-au așezat La lună nouă, jertfe care Se aduceau de sărbătoare – De trei ori, într-un an, la rând – De fiecare dată când E praznicul azimilor, Sau cel al săptămânilor, Precum și-atuncea când apare A corturilor sărbătoare.
Și pentru pâinea Domnului – De punere-naintea Lui – Această plată se vădea. De-asemenea, ea trebuia Și pentru jertfa necurmată, Ori pentru cea – de Sabat – dată, Sau când o luna nouă-apare, Ori când este vreo sărbătoare; Această plată se vădea – De-asemenea – că trebuia Pentru lucrările-nchinate, Ce pentru Dumnezeu sunt date, Ori pentru jertfe cu menire De jertfe pentru ispășire Și pentru tot ce se făcea La Templu, precum se cerea.
Nu-Mi mai dați daruri de mâncare, Care nu sunt folositoare, Căci scârbă Mi se face Mie, Când voi Îmi dăruiți tămâie! Iată, nu mai vreau nici luni noi! Nu vreau Sabate, de la voi! Nu vreau nici sărbători în care, Vă strângeți toți, în adunare, Căci nu mai pot privi, cum știți Nelegiuirea s-o uniți Cu sărbătoarea, ne-ncetat!
De-asemenea, acela care Rangul de domnitor îl are, Este îndatorat și el, Daruri să dea. În acest fel, O să dea daruri de mâncare Și jertfele acelea care Din băutură sunt luate La sărbători sau la Sabate, Precum și la lunile noi Și de asemenea apoi, La sărbătorile pe care Casa lui Israel le are. El va da jertfe cu menire De jertfe pentru ispășire, De jertfe care se socot A fi drept ardere de tot, Jertfe de daruri de mâncare Și-asemenea jertfele care Sunt jertfe pentru mulțumire Ca să se facă ispășire Pentru poporul cel pe care Neamul lui Israel îl are.”