16 „Doamne, Tu care, negreșit, Ești Dumnezeul tuturor – Al tuturor duhurilor Oricărui trup, te rog, găsește Pe cineva și pregătește Un om, pe cari să-l pui, mai mare, Peste întreaga adunare.
Tocmai de-aceea, eu doresc, O casă să Îi construiesc Numelui Domnului, căci El – Lui David – i-a vorbit astfel: „Află că Eu am să-l veghez Pe fiul tău și-am să-l așez Pe al tău scaun de domnie. Când împărat are să fie, O casă, o să-Mi construiască. El are să o isprăvească Și-atunci, în ea, voi merge Eu, Ca să-Mi așez Numele Meu.”
La împărat veți merge voi Ca împrejurul lui să stați. Pe nimenea să nu lăsați Să intre-n rândul vost’. S-aveți Armele-n mâini, ca să puteți Să îi ucideți pe cei care Vor, între voi, să se strecoare. Păziți-l bine, pe-mpărat. Fiți lângă el, neîncetat, De câte ori are să iasă Sau când are să intre-n casă.”
Păstori, după inima Mea, În vremea ‘ceea, veți avea, Căci peste voi, Eu îi voi pune. Pricepere și-nțelepciune, Am să le dau și-au să vădească Precum că știu să păstorească.
Dar împăratul Zedechia, Cu jurământ, lui Ieremia, Îi zise-n taină: „Viu, mereu, E al nost’ Domn și Dumnezeu Care ne-a dat viață la toți, Căci fără nici o frică poți – Acuma – ca să îmi vorbești! Nu trebuie să te ferești, Pentru că nu te voi urî Și nici nu te voi omorî. Ba mai mult, nu vei fi lăsat În mâna celor ce-au cătat Ca să-ți ia viața.” Ieremia
Iată că sufletele-aflate, În lume, ale mele-s toate. E-al Meu sufletul fiului, La fel și cel al tatălui. Sufletul ce-a păcătuit Are să moară, negreșit.
Iar Robul Meu, David chemat, Are să fie împărat. El va domni peste popor, Căci fi-va un singur păstor. Poruncile au să-Mi păzească, Iar legea au să Mi-o-mplinească.
Cei doi căzură la pământ Și au strigat: „O, Doamne sfânt! Tu, Dumnezeul tuturor, Domn peste duhurile lor, Tu știi că a păcătuit Un singur om! Va fi lovit, Acum, pentru greșeala lui, Întreg poporul Domnului? Pentru-ale lui păcate, oare, Lovești întreaga adunare?”
Acuma dar, dragii mei frați, Asupra voastră, să vegheați Și-asupra turmei, peste care, Sunteți episcopi, fiecare, Puși chiar de Duhul Sfânt. Să știți Cum trebuie să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, Ce-a câștigat-o El, cu greu, Cu al Său sânge. Știu prea bine,
Domnul, pe Moise, l-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „E pe sfârșite a ta cale, Căci vine clipa morții tale. Ceasul ți s-a apropiat. Cheamă-l pe Iosua, de-ndat’, Și-nfățișați-vă-amândoi, În cortul întâlniri-apoi. Acolo, am să-ți dau atunci, Când vei veni, alte porunci.” Moise și Iosua s-au dus – Așa cum Dumnezeu a spus – Și-n cort, ei s-au înfățișat.
Dacă acei care ne sânt Părinții noștri, pe pământ, Ne-au pedepsit și tot le-am dat Cinstirea ce au meritat, Nu trebuie ca fiecare – Tatălui duhurilor – oare, Mereu supuși, ca să Îi fim Și-n felu-acesta, să trăim?
Priviți, acuma, fiecare! Iată-l pe împăratul care Voi l-ați ales și l-ați cerut! Iată că Domnul a făcut Așa precum cerut-ați voi, Și-un împărat va pus apoi.