Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 26:11 - Biblia în versuri 2014

11 Fiii lui Core au pierit, Atunci când și el a murit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

11 Fiii lui Korah n-au murit atunci.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Fiii lui Corah nu au murit atunci (odată cu el).

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Fiii lui Córe n-au murit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Fiii lui Core n-au murit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Dar copiii lui Core n‐au murit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 26:11
19 Iomraidhean Croise  

Pe-Amaria, drept fiu, îl are. La rândul lui, Amaria, Pe Ahitub, fiu, îl avea.


Șalum apoi – acela care, Pe Core, drept părinte-l are, Pe Ebiasaf și totodată Pe Core îl mai are tată – Cu frații săi și toți ai lor, Fac spița Coreiților, Cu slujbă-n fața cortului, Drept păzitori ai pragului. Ai lor părinți se dovedeau A fi acei care păzeau Intrarea taberei pe care, Domnul lui Israel o are.


Așa cum cerbul își dorește Izvorul ce îl răcorește, Așa Te vrea sufletul meu, Pe Tine, al meu Dumnezeu!


O Doamne, noi am auzit – Și-ai noști’ părinți ne-au povestit Lucrările ce le-ai făcut, În vremile care-au trecut.


Iată cuvinte minunate Ce sunt de farmec încărcate. În inimă îmi clocotesc, Făcându-mă ca să vorbesc: „Lucrarea mea s-a înălțat Spre laudă, pentru-mpărat!” Ca pana unui scriitor – Deprins cu jocul vorbelor – Ce iscusință a vădit, Să-mi fie limba, negreșit!


Sprijin și adăpost, mereu, Ne este-al nostru Dumnezeu, Căci ajutor e pentru noi, Ce nu lipsește în nevoi.


Bateți din palme voi, popoare, Și înălțați, fără-ncetare, Mari strigăte de bucurie Și chiote de veselie, Spre-Acela care e mereu, Adervăratul Dumnezeu!


Mare e Domnul, ne-ncetat. Mereu El este lăudat De cei care-n cetate sânt, Aflați pe muntele Său sfânt


Popoarelor, să ascultați, Iar voi aminte să luați – Voi cari în lume locuiți – În orice stare vă găsiți.


Domnul vorbește! Dumnezeu Cheamă pământul, tot mereu, De la ivirea soarelui Și pân’ la asfințitul lui.


Mergând apoi pe-al spiței fir, Iată și al lui Core șir: Asir, Elcana și-a urmat Abiasaf. Ei au format Astfel, o ramură a lor: Familia Coriților.


Atunci, întreaga adunare A părăsit locul în care Core ședea. S-au depărtat Și de Datan și l-au lăsat Singur pe Abiram. Cei doi – Datan și Abiram – apoi, Din cort, afară, au ieșit. Nevestele i-au însoțit Îndată, cu copiii lor. La ușile corturilor, Cu toții, ei s-au adunat,


Pământul, gura, și-a deschis Și i-a-nghițit pe toți, îndată. Ceata, de Core adunată, A fost, de-asemeni, înghițită, Precum și-averea dobândită De oamenii aceia trei Și de cei care-au fost cu ei.


De vii, cu tot avutul lor, De locuința morților, Au fost, atuncea, înghițiți Oameni-acei și nimiciți, Din mijlocul copiilor Lui Israel. Din jurul lor,


Și-a zis: „Vedea-vom cine-i sfânt, Căci mâine-n fața Domnului, Vom ști cu toți care-s ai Lui. Aceia numai vor putea, De El, de-a se apropia, Pentru că-i lesne de-nțeles Căci cei pe care i-a ales Îngăduință vor avea, De El, de-a se apropia.


Fiii lui Simeon, luați Și pe familii așezați: Din Nemuel, vine-un popor – Cel al Nemueliților; Apoi, aceia care vin, Din cel care-i chemat Iamin, Sunt neamul Iaminiților. Familia Iachiniților, De la Iachin, a provenit;


Să v-amintiți cu toți, mereu, De tot ceea ce Dumnezeu, În fața voastră, a făcut, Când prin pustie ați trecut. Voi, de Datan, să v-amintiți Și de-Abiram – pe care-i știți Că fii lui Eliab îi sânt, Din Ruben – care, de pământ Fură-nghițiți – cum ați văzut – Cu case, cu tot ce-au avut Și au pierit în acest fel, Din mijlocul lui Israel.


Nu omorâți – să țineți minte! – Pentru copii, pe un părinte. Și nici pentru părinții lor, Nu luați viața pruncilor. Ci să plătească fiecare, După păcatul ce îl are.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan