Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 26:10 - Biblia în versuri 2014

10 A despicat, într-o clipită, Pământul, ca să îi înghită, Fiind și Core înghițit. Focul, apoi, a mistuit Pe două sute cincizeci fii, Din ai lui Israel copii. Aceștia toți – prin moartea lor – Pildă au fost, pentru popor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

10 Pământul și-a deschis gura și i-a înghițit împreună cu Korah, când focul a ars acea adunare, în număr de două sute cincizeci de bărbați. Ei au slujit drept pildă pentru popor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Pământul „și-a deschis gura” și i-a înghițit împreună cu Corah, atunci când focul i-a consumat pe cei care îl urmaseră. Ei au fost două sute cincizeci de bărbați. Cazul lor a fost un exemplu pentru popor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Pământul și-a deschis gura și i-a înghițit împreună cu Córe și ceata lui când focul i-a devorat pe cei două sute cincizeci de oameni. Și au fost un semn.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Pământul și-a deschis gura și i-a înghițit împreună cu Core, când au murit cei ce se adunaseră și când a mistuit focul pe cei două sute cincizeci de oameni. Ei au slujit poporului ca pildă.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și pământul și‐a deschis gura și i‐a înghițit împreună cu Core, când a murit adunarea, când a mistuit focul pe cei douăsute cincizeci de bărbați; și ei au fost un semn.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 26:10
15 Iomraidhean Croise  

Timpul s-a scurs necontenit, Și-ntreg poporul s-a hrănit Cu mană – după cum se știe – Patru decenii, în pustie, Până sosit-a în Canaan, Precum avuse Domnu-n plan.


Prilej pentru blestem apoi, Printre toți prinșii de război Din Babilon, ajunge-vor, Căci o să spună-acel popor: „Să-ți facă Domnul, cum știut Este că El le-a mai făcut Lui Zedechia și la fel Și lui Ahab, atunci când cel Care urcat era pe tron Ca împărat în Babilon, Ia strămutat din al lor loc Și-n Babilon i-a ars în foc!”


În contra lui, are să stea – Atunci – întoarsă, Fața Mea. Un semn de pomină, astfel, Am să îl fac s-ajungă el Căci nimicesc ființa lui, Din mijlocul poporului. În felu-acesta, mai apoi, Că Eu sunt Domnul, veți ști voi!


Contra lui Moise-atuncea, ei – Nemulțumiți – s-au răsculat. Lor li s-au mai adăugat – Fiind de-acelaș’ duh împinși – Vreo două sute cincizeci inși, Dintre bărbații cei cu stare, Cari sunt fruntași în adunare Și cari erau chemați la sfat Având un nume respectat.


Din ele, fi-vor făurite Mai multe plăci, cu care voi Acoperiți altaru-apoi, Căci toți cei care le-au purtat Și-au ispășit al lor păcat Și au plătit cu viața lor. În fața-ntregului popor, Aceste plăci au drept menire Spre a sluji de amintire, Căci s-au sfințit și-au fost aduse Și-n fața Domnului sunt puse.”


Al lui Aron nume, să știi Că trebuie apoi să-l scrii, Pe-acel toiag ce l-ai primit Din partea neamului Levit. Deci un toiag are să fie, De fiecare seminție.


„Al nostru tată – cum se știe – S-a prăpădit bietu-n pustie; Deși el nu a fost găsit Printre cei cari s-au răzvrătit Cu Core, contra Domnului, E mort, pentru păcatul lui, Fără ca să fi dobândit, Un fiu, ce l-ar fi moștenit.


Să v-amintiți cu toți, mereu, De tot ceea ce Dumnezeu, În fața voastră, a făcut, Când prin pustie ați trecut. Voi, de Datan, să v-amintiți Și de-Abiram – pe care-i știți Că fii lui Eliab îi sânt, Din Ruben – care, de pământ Fură-nghițiți – cum ați văzut – Cu case, cu tot ce-au avut Și au pierit în acest fel, Din mijlocul lui Israel.


Acestea toate au să fie Minuni și semne, pe vecie – Și pentru tine, cel de-acum, Și pentru cei ce sunt pe drum.


Și dacă Domnu-a osândit Cetățile care-au greșit – Sodoma și Gomora, care, Cenușă-ajuns-au, fiecare – Ca pildă pentru omenire, Pentru cei ce-n nelegiuire Au să trăiască, ne-ncetat;


Gomora și Sodoma-apoi – Cetăți pe cari le știți și voi – Cu cele care-n jur erau – Cetăți care le-nconjurau – S-au dus, așa precum se știe, Să se dedeie la curvie. Când alte trupuri au poftit, Un foc, din ceruri, a venit Și le-a zdrobit, într-o clipită. Pedeapsa astfel suferită De ele, a ajuns apoi, Să fie pildă pentru noi.


Iată dar semnul stabilit – Semn care este hărăzit Pentru cuvintele rostite – Ca tu să știi că împlinite Ele vor fi: astfel, cei doi – Hofni și Fineas – amândoi Au să dispară într-o zi Și fără fii, te vei trezi.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan