Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 24:9 - Biblia în versuri 2014

9 Genunchii, el și-i îndoiește, Atuncea când se odihnește, Asemenea ca și un leu. Ca o leoaică e, mereu. De cine, el, va fi sculat? Să fie binecuvântat Oricine-l binecuvintează; Dar blestemat, cel ce cutează Să-l blesteme, are să fie!”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

9 El se apleacă, se întinde ca un leu, ca o leoaică – cine-l va trezi? Binecuvântat să fie cel care te binecuvântează și blestemat să fie cel care te blestemă!»“.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Se ghemuiește; apoi se întinde ca un leu și ca o leoaică. Cine va avea curajul să îl trezească? Să fie binecuvântat acela care te binecuvântează; și să fie blestemat cel care te blestemă!»”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Îndoaie genunchii, se culcă precum un leu, ca o leoaică: Cine-l va scula? Binecuvântat este oricine te binecuvântează și blestemat este oricine te blestemă!”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu, Ca o leoaică. Cine-l va scula? Binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta, Și blestemat să fie oricine te va blestema!’”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 S‐a plecat, s‐a culcat ca un leu și ca o leoaică; cine‐l va deștepta? Cel ce te binecuvântează pe tine binecuvântat să fie și cel ce te blesteamă pe tine blestemat să fie.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 24:9
21 Iomraidhean Croise  

Voi binecuvânta pe cei, Care, la rândul lor, și ei, Mereu, te-au binecuvântat. Dar o să fie blestemat, Necontenit, omul acel Care te-a blestemat și el.”


Noroade s-asculte de tine! Și neamuri, vreau, să ți se-nchine! Pe frații tăi, stăpân să fii! Și toți ai mamei tale fii, În fața ta, să se închine! Cine te blestemă pe tine, În veci să fie blestemat! Dar fie binecuvântat Cel ce te binecuvântează! – Cel ce de bine îți urează!” – Sfârși Isac, de cuvântat.


Acum, ascultă fiul meu: Tu – Iuda – ești un pui de leu! Tu te-ai întors de la măcel! Ca și un leu se culcă el – Ca o leoaică e culcat – De cine fi-va el, sculat?


Pe cele șase trepte care, În față, scaunul le are, Tot câte doi lei se aflau, Căci doisprezece, se vădeau. Așa ceva nu s-a văzut, Și nicicând nu s-a mai făcut, Oricât de mare-a fost să fie, În urmă, o împărăție.


În urmă, s-au mai așezat – În față – șase trepte care Duceau spre scaunul cel mare. ‘Nainte-i, jilțul a avut, Pentru picioare, așternut Care a trebuit turnat Numai din aurul curat. Două rezemători erau Care, pe margini, îi ședeau, Iar lângă ele, așezați, Erau doi lei, frumos sculptați.


Haman i-a spus nevestei sale – Lui Zereș – ce a pus la cale Ahașveroș. A povestit Prietenilor ce-a pățit. Atuncea, ai săi înțelepți – Și Zereș – cum că sunt deștepți, În fața lui au dovedit, Prin felu-n care au vorbit: „Ascultă, dacă Mardoheu E precum spui – din neam Iudeu – Nimic nu poți să-i faci. Chiar azi Ai început ca să decazi În fața lui. Ia seama bine, Nu vei putea, piept, de-ai mai ține.”


Nu-i nimeni așa îndrăzneț, Să îl înfrunte-a cuteza! Dar cine se va așeza În fața Mea, să îndrăznească Apoi, să Mi se-mpotrivească?!


Rugați-vă, pentru vecie, Pace-n Ierusalim să fie! Cei ce-l iubesc să aibă tihnă! Să aibă parte de odihnă!


Pe al Său Fiu să Îl cinstiți, Ca nu cumva Să-L mâniați Și să pieriți pe-a voastră cale. Căci iată, gata-i să se-aprindă Mânia Lui și-atuncea, vale, Va curge și-o să vă cuprindă. Ferice e de toți cei care Vor face doar în acest fel, Ferice e de fiecare Dacă, mereu, se-ncrede-n El.


Dar dacă voi, pornind la drum, Veți asculta de glasul Lui, Împlinind voia Domnului, Vrăjmaș – atuncea – voi fi Eu, Pentru ai tăi dușmani, mereu.


Iată că Domnul a venit, Căci să-mi vorbească, a voit: „Așa precum se dovedesc Leul și-al său pui că mugesc Asupra prăzii aplecați – Cu toate că sunt adunați Păstorii împotriva lor – La fel, Domnul oștirilor O să pogoare, iar apoi O să pornească un război Pe muntele Sionului Și-asemenea pe dealul lui.


De-asemeni, acea rămășiță Care-i din a lui Iacov viță, Precum e leul printre fiare Se va vădi printre popoare, Sau ca un pui de leu apoi, Aflat în turmele de oi, Cari sfâșie fără cruțare Și calcă totul în picioare, Încât nimeni nu va putea, La altul, ajutor, să-i dea.


Către Balaam, Domnu-a vorbit: „Să nu te duci și, negreșit, Nu fă pe placul solilor. Să nu blestemi acel popor, Căci este binecuvântat.”


Vino, te rog, ne-ntârziat, Să îl blestemi. Fă-mi acest bine, Căci e mai tare decât mine Și poate astfel, reușesc Să-i bat și-apoi să-i izgonesc Din țara mea. Știu cum lucrezi: Pe cine binecuvintezi, Acela-i binecuvântat; De-l blestemi, este blestemat.”


Ca o leoaică, ăst popor, Se scoală fără nici o frică. Precum un leu, el se ridică. Nici nu se culcă – ia aminte – Pân’ nu-și mănâncă, mai ‘nainte, Prada și nu bea, bunăoară, Sângele celor ce-i omoară.”


Balac se-aprinse de mânie, Când pe Balaam, l-a auzit. Bătând din palme, i-a vorbit: „Ca să îi blestemi, te-am chemat, Dar tu i-ai binecuvântat, De trei ori, pe vrăjmașii mei!


El le va spune, imediat: „Când ăstora mici frați ai Mei – Neînsemnați, șterși, mărunței – Aceste lucruri, le-ați făcut, Atuncea – trebuie știut – Că nu le-ați făcut lor, ci Mie!”


„De câte ori n-ați săvârșit Acestea, pentru ai Mei frați, Micuți și foarte ne-nsemnați” – El le va spune – „căci n-ați vrut, Voi, Mie, nu Mi le-ați făcut!”


„Doamne, îmi spune, cine ești?”, Întrebă Saul. Domnu-a spus: „Cel prigonit sunt Eu, Iisus. S-arunci piciorul, înapoi – Într-un țepuș – ți-e greu.” Apoi,


Blestemele apoi, să știți Că vor cădea peste cei care, Vrăjmași, al vostru neam îi are. Domnul cu ele-o să-i lovească Pe cei ce-au să vă prigonească, Precum și pe aceia care Vă vor urî, fără-ncetare.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan