Numeri 24:8 - Biblia în versuri 20148 Domnul, de mână, l-a luat Și-apoi, El l-a eliberat, Din al Egiptului ținut. Puternic, astfel, s-a făcut Și a ajuns tăria lui, Precum cea a bivolului. Pe orice neam, îl nimicește, Atunci când i se-mpotrivește. El sfarmă oasele oricui Și-l stinge, cu săgeata lui. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească8 Dumnezeu l-a scos din Egipt; el este precum coarnele unui bivol sălbatic. Va devora națiunile inamice, le va zdrobi oasele și le va străpunge cu săgețile lui. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20188 Dumnezeu l-a scos din Egipt și i-a dat forța unui bivol sălbatic. El va devora națiunile care îl dușmănesc, le va strivi oasele și le va perfora cu săgețile lui. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20208 Dumnezeu l-a scos din Egipt și este pentru el precum coarnele bivolului. El devorează popoarele care se ridică împotriva lui, le sfărâmă oasele și le frânge săgețile. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu8 Dumnezeu l-a scos din Egipt, Tăria Lui este ca a bivolului pentru el. El nimicește neamurile care se ridică împotriva lui, Le sfărâmă oasele și le prăpădește cu săgețile lui. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 19318 Dumnezeu l‐a scos din Egipt. Tăria sa este ca a unui bou sălbatic. El va mânca neamurile, vrăjmașii lui, și le va zdrobi oasele. Și‐i va străpunge cu săgețile sale. Faic an caibideil |
Din țara care e aflată În miazănoapte, curând – iată – Am să ridic și-aduce-voi Mulțimi de neamuri, mai apoi, Asupra Babilonului. Când vor veni-mpotriva lui, Oameni-aceia au să fie Înșiruiți de bătălie. Au să-l lovească și astfel Vor stăpâni ei, peste el. Din felu-n care slobozesc Săgețile, se dovedesc Că sunt războinici iscusiți Care nu sunt obișnuiți A se întoarce înapoi, Cu brațul gol, de la război.
Grabnic apoi, a poruncit Să fie prinși cei ce-au venit Spre a-l pârî pe Daniel Și-a-l ocărî în chip și fel. Îndată, toți au fost luați Și pradă leilor lăsați. Soațele lor au fost luate Și-n groapă fost-au aruncate. Copiii lor au suferit Aceeași soartă, negreșit. Al gropii fund, nu l-au atins, Căci lei-nfometați i-au prins În gheare și le-au sfărâmat, Cu colții, oasele, de-ndat’.
Voi dar, să nu vă răzvrătiți În contra Domnului. Să știți Că nu trebuie a vă teme, Căci Dumnezeu, în orice vreme, Este alăturea de noi Și-astfel, îi vom mânca apoi, Pe cei ce-n țară locuiesc. Ei, nici un sprijin, nu primesc, Însă cu noi e Dumnezeu Cari ne va însoți mereu. Să nu se teamă Israel, Vreodată, de poporu-acel!”
Lui Dumnezeu; toți au cârtit, Contra lui Moise, întrebând: „Spune-ne dar, ce ai de gând? De ce ai scos acest popor, Din țara Egiptenilor? Ce faci cu noi? Nimeni nu știe! Vrei să pierim, toți, în pustie? Nu vezi că, pâine, nu avem, Că nu-i nici apă, ca să bem? De hrana proastă, ce-am primit, Și sufletul ni s-a scârbit!”
„Atuncea când Dumnezeu are Să te aducă-n țara care O să ți-o dea în stăpânire Și-o vei avea de moștenire, Va izgoni, din fața ta, Neamuri care, în ea, vor sta: O să-i gonească pe Hetiți, Pe Ghirgasiți și pe-Amoriți; Apoi, tot neamul Canaanit, Urmat de neamul Ferezit, De al Heviților popor Și de al Iebusiților. Aceste șapte neamuri mari – Puternice și mult mai tari Decât ești tu – vor fi gonite, Din fața ta și nimicite.
Am auzit ce a făcut – În al Egiptului ținut – Al vostru Domn. Noi am aflat Cum Marea Roșie-a secat În față la al vost’ popor. De soarta împăraților Sihon și Og, care ședeau Peste-Amoriți și-mpărățeau, De-asemenea, am auzit. Noi știm că voi i-ați nimicit Pe-aceștia, cu desăvârșire, Și că i-ați șters de peste fire.